Comprehensiunea textului literar la clasele a V-a şi a VI-a

Autor: Prof.  Pinzaru Mihaela

Spre deosebire de teoriile în care comprehensiunea şi interpretarea sunt tratate uneori ca procese simultane, în didactica aplicată a literaturii române cele două procese apar constant ca etape succesive şi distincte ale receptării, descompuse, la rândul lor, în subetape. Comprehensiunea implică  o cuprindere a textului din interiorul lumii lui cu o privire inocentă,  referindu-se la ,,orientarea lineară şi prospectivă în cazul primei lecturi”1 realizate de către cititor. Stadiu fundamental în investigaţia/receptarea textului literar de către elevii din gimnaziu, comprehensiunea vizează înţelegerea textului, iar ca etapă distinctă a studierii unui text literar, începe în clasa a III-a a învăţământului primar, odată cu extinderea metodei lecturii explicative.

Componentele metodei lectura explicativă2 ilustrează existenţa etapelor şi subetapelor implicate de actul comprehensiv:

·         Lectura integrală a textului;

·         Determinarea structurii unui text, a părţilor sau fragmentelor acestuia;

·         Analiza textelor pe fragmente;

·         Povestirea orală a fiecărui fragment (pentru textul epic);

·         Formularea ideii principale corespunzătoare fragmentului;

·          Realizarea planului simplu de idei;

·         Povestirea orală a textului pe baza planului de idei (în cazul epicului);

·         Lectura integratoare finală.

               Elevii din clasele a III-a şi a IV-a sunt iniţiaţi, pe baza metodei lectura explicativă, în receptarea textului literar pe principiul ,,paşilor mici”. Metoda respectivă este aplicată în receptarea textelor narative, care fac cel mai des obiectul studiului în învăţământul primar. Începând cu clasa a V-a, strategiile de comprehensiune a textului literar se multiplică şi se diversifică. Procesul laborios care pregăteşte şi asigură comprehensiunea textului literar este sintetizat de Alina Pamfil într-o schemă care slujeşte argumentaţiei noastre:

Explicaţia, ca metodă didactică, este folosită secvenţial în comprehensiunea textului literar:

·                  în prezentarea contextului - înscrierea operei în cadrul operei autorului; apartenenţa la gen şi specie literară; încadrarea tematică a textului;

·                    în explicarea cuvintelor şi expresiilor necunoscute.

            În ambele situaţii, explicaţia poate dobândi un caracter activ, atunci când elevul este dirijat în folosirea unor auxiliare didactice – dicţionare istorico-literare, dicţionare explicative (lexicale, morfologice, ortoepice, de ortografie şi de punctuaţie) sau dicţionare de sinonime. Elevul trebuie pus în situaţia de a căuta, de a selecta, de a folosi surse complementare de informare, operaţii prin care elevul îşi formează deprinderi de lucru cu cartea, instrumentalizând informaţiile dobândite. Intervenţia profesorului este necesară în decodificarea figurilor de stil, în ,,traducerea” metaforelor care depăşesc nivelul de cunoştinţe şi, uneori, de înţelegere al elevului de clasa a V-a sau a VI-a.

            Un alt reper metodic al explicării cuvintelor este  şi cel al situării momentului respectiv faţă de prima lectură. Unele cuvinte şi expresii cer explicarea lor înainte de prima lectură pentru a finaliza înţelegerea mesajului transmis, în vreme ce în timpul lecturii propriu-zise sunt explicate cuvinte şi expresii apropiate semantic de vocabularul activ al elevului. După realizarea lecturii sunt explicate acele cuvinte şi expresii care conduc la înţelegerea sensului global al textului. Sensurile cuvintelor/ expresiilor/ sintagmelor din textele literare pot fi oferite sau deduse din context. Pentru clasele a V-a şi a VI-a se recomandă sensurile oferite (de elev, profesor sau identificate în auxiliarele didactice amintite).

            Sensurile deduse presupun analiza contextului; aceasta, la rândul ei, pretinde observarea propoziţiei în care se află cuvântul necunoscut, pe de o parte, şi observarea ,,vecinităţilor” ei, pe de altă parte. Înţelegerea textului trebuie verificată şi aprofundată. Ceea ce profesorului îi poate părea ,,de la sine înţeles”, pentru elev prezintă ,,obstacole”, ,,piedici” care frânează înţelegerea. De aceea, este imperativă utilizarea tehnicilor de verificare şi de aprofundare a înţelegerii. Aceste tehnici pot fi folosite fie în prima lectură, fie în activităţile specifice lecturii eficiente/competente.

                 Prima lectură

       Metodica lecturii recomandă multiple posibilităţi de realizare a primei lecturi: lectura-model, cu voce tare, realizată de către profesor sau de către un elev care citeşte corect şi expresiv; citirea fragmentată a textului de către mai mulţi elevi; citirea silenţioasă, individuală a textului, precum şi audierea fragmentului înregistrat pe bandă magnetică. Fiecare profesor are opţiuni şi tehnici preferate şi personalizate. Orientarea se poate face direct sau indirect. Indirect, aceasta se realizează prin explicaţii prealabile ale profesorului sau direct prin formularea unor sarcini: „citiţi textul cu intenţia de a-l putea povesti, de a-i descoperi tema.” Lectura nedirijată poate fi pregătită printr-o invitaţie la lectură de tipul: ,,citeşte tot textul, fără a te opri la cuvinte necunoscute.”

       Captarea atenţiei elevilor pentru lectură poate fi realizată prin folosirea unor citate semnificative scrise pe tablă şi prin formularea unor cerinţe de tipul: ,,citeşte textul şi descoperă legăturile dintre text şi citat”. Spre exemplu, la clasa a V-a, pentru textul În pădurea Petrişorului de Mihail Sadoveanu, se propune un citat din Povestea codrului, de Mihai Eminescu: „Împărat slăvit e codrul,/ Neamuri mii îi cresc sub poale,/ Toate înflorind din mila/ Codrului, Măriei- Sale.”

            Textul lacunar este un procedeu care se poate folosi în prima lectură, în special pentru textele narative:

            Textul ..................... este scris de ................ Autorul relatează o ....................... care se petrece (unde, când).................................... Personajul principal este ................Întâmplările sunt următoarele.................................. În final personajul ..................................

            În cazul unui text liric, înţelegerea poate fi favorizată de tehnici grafice şi picturale, în special în lirica peisagistică. 

            Lectura eficientă

           În cazul unui text narativ, principalele procedee de verificare şi aprofundare a înţelegerii sunt planul de idei şi rezumatul; în cazul textului liric se recomandă procedeul descoperirii cuvintelor-cheie şi cel al indentificării câmpurilor sematice.

           Lectura eficientă poate utiliza procedee de reîntregire, de ,,reconstituire” a textului, adică de redare a tuturor secvenţelor lui.

Note bibliografice:

1 Alina Pamfil, Limba şi literatura română în gimnaziu. Structuri didactice deschise, Ed, Paralela

                         45, 2003 p.142

2 Adalmina Ungureanu, (coord.), Metodica studierii limbii şi literaturii române, învăţământ primar,

                                                     Ed. AS’S, Iaşi, 2003, pag. 213-214