Prof.inv.primar
CRUT PARASCHIVA
Scoala
Gimnaziala Nr.1 Saveni,Botosani
“Am căutat în lada mare
Şi mi-am pus strai de
sărbătoare .
În căutarea mea ciudată ,
Eu am găsit ce-a fost odată ,
Colinde –alese , minunate ,
De la bunicii mei păstrate .”
De
fiecare dată când traversăm pragul toamnei şi intrăm în fermecătorul ţinut al
iernii , zăvoarele ferecate , ce ne-au încătuşat fiinţa , încep să se topească
.
Pentru copii , iarna , “acest cosmos alb sărutând pământul” , este cea
mai aşteptată perioadă a anului . Când sărbătorile vin , bucuria este negrăită
atât pentru copii , căt şi pentru ceilalţi , care , fie numai pentru câteva
clipe redevin ei inşişi copii . Toţi ne adunăm în jurul focului din vatră , cu
gândul la anii copilăriei .
Crăciunul vine cu iz de brad , de mere coapte , de vin fiert şi pâine
scoasă din cuptor .
Cu
toţii suntem copleşiţi de bucurie , de
speranţă , după care toţi aşteptăm câte ceva –fie un dar sau un gând bun , fie
un dram de iubire sau de pace , fie binecuvântarea cerului
Vestea naşterii lui Iisus Hristos este o veste minunată , cum se miră
îndeobşte colindătorii , petrecută în Beethleem ; nu este vorba de o naştere
oarecare , căci însuţi fiul lui Dumnezeu , unul din Treime , îmbracă astăzi
trupul omenesc , venind printre noi pentru a ne aduce de SUS mesajul vieţii
veşnice . Această veste minunată , reeditată în fiecare an cu aceeaşi fericită
emoţie , are darul de a înnoi sufletele acelora care sunt în stare s-o audă şi
de a le îndrepta privirea către cer . Fiecare iarnă ce vine aduce în suflet
nostalgia copilăriei , plină de farmecul colindelor cântate odinioară împreună
cu părinţii şi bunicii şi pe care le păstrăm cu sfinţenie , dăruidu-le mai
departe tuturor copiilor .
Nicio
sărbătoare nu ne adună în jurul vetrei părinteşti ca Naşterea Domnului .
În
această zi copiii sunt mai aproape de părinţi , părinţii sunt mai aproape de
copii şi cu toţii suntem mai îngăduitori , mai iertători . Totul este alb şi
curat atât în casă cât şi în inimă . Bătrânul Crăciun ne învaţă să nu tulburăm
zâmbetul , nici somnul căci Pruncul Iisus
ne vesteşte pacea .
Crăciunul aduce cu el obiceiul colindatului , mersul cu steaua pentru a vesti naşterea Domnului . În
săptămâna dintre crăciun şi Anul Nou se
merge cu ursul , capra , jienii , mascaţii , irozii etc. Sărbătorile lunii
decembrie pregătesc , prin obiceiuri şi acte rituale , ca : Moş Nicolae ,
Ignatul porcilor , Moş Ajun , Moş Crăciun , Sorcova , Pluguşorul, sfârşitul şi
începutul anului calendaristic .
Mi-amintesc şi acum cu profundă emoţie cum tihna pâlpâia în cămara
îmbelşugată cu cărnuri , şuncă afumată , caltaboşi , şorici şi cârnaţi . Iar
peste toate acestea din bucătărie mă ademenea mirosul îmbietor de cozonaci
calzi şi pufoşi copţi de mama mea .
Cum
se colindă pe la noi ? Urătorii (copii şi tineri) pornesc cu colindatul cu
câteva zile înainte de Crăciun . Ei umblă de-a lungul uliţelor şi intră în
curţile gazdelor . Colindătorii sunt primiţi fiindcă urările lor aduc sănătate
, belşug , noroc şi fericire gazdei care
îi primeşte . Aici colindă la fereastră sau în faţa uşii . Unele gazde îi
invită în casă şi îi servesc cu colindeţe calde şi vin fiert . Totdeauna
colindătorii sunt răsplătiţi cu mere , nuci şi colaci , deoarece acestea
reprezintă ofranda din întâele fructe şi grâne . Ele sunt încărcate cu puteri
speciale între care primează cele care asigură belşugul şi sănătatea .
Urătorii îşi pun darurile primite în trăistuţe , pe care nu le uită
niciodată . Din păcate , mai există şi câte un om rău cu inima îmbrobodită de
zgârcenie , care refuză colindătorii şi îi întâmpină cu înjurături şi formule
de nepoliteţe . Colindătorii , în schimb
, însemnează gazda nepoliticoasă mânjidu-i poarta cu noroi . În felul acesta ,
se face cunoscută neospitalitatea gazdei răuvoitoare , în lumea satului .
Există Moş Crăciun ?
Iată întrebarea pe care fiecare copil , mai devreme sau mai târziu, o adresează
celor din jur . Cum să nu credeţi în Moş Crăciun ? Nimeni nu-l vede dar asta nu înseamnă că nu există Moş Crăciun .Ce ne-am face noi
fără poveştile cu zâne ? Ar avea acelaşi farmec copilăria ? Câte minuni , care nu se văd , există pe lume !
Pornind de la “Legenda lui Moş Crăciun “ , prin imaginile care au
însoţit expunerea , copiii au cunoscut condiţiile vitrege în care este născut
Domnul Iisus Hristos , înţeleg că odată cu naşterea Domnului , pe cer apare o
stea şi de aceea , în ajunul Crăciunului , copiii merg cu steaua din casă în
casă . Povestindu-le “Cei trei magi de la răsărit” şi “Irod împăratul cel rău”
, copiii îşi însuşesc activ şi conştient
conţinutul unor colinde ca : „Astăzi s-a născut Hristos „ , „ O ce veste
minunată ” , “Am plecat să colindăm” , „Steaua sus răsare „ ş.a După ce le-am făcut cunoscute obiceiurile de
iarnă legate de colinde , le-am spus „Povestea bradului de Crăciun” , pentru
a-i introduce în atmosfera pregătirii pomului de Crăciun . Copiii pregătesc
podoabe , împodobesc bradul , şi pavoazează sala de grupă în ton cu sărbătoarea
aşteptată , Crăciunul .
Un
alt prilej de colindat pentru copii îl reprezintă Sărbătoarea Anului Nou . Cu
această ocazie copiii merg cu pluguşorul şi sorcova . Pluguşorul este un vechi
obicei agrar . …Urarea
este un poem în versuri , cu întâmplări hazlii şi vorbe de duh , care
reprezintă succesiunea muncilor agricole de la aratul ogorului şi până la
coptul colacilor . Urarea pluguşorului este însoţită de buhai , clopoţei ,
tălăngi fiind pregătită şi prezentată cu
mare fast de grupuri de copii şi flăcăi . Lumea satului vede apropierea noului
an ca pe un simbol al perpetuării vieţii , al renaşterii şi al recoltelor
bogate . Toţi locuitorii devin gazde şi oaspeţi , colindători şi colindaţi .
Copiii , grupaţi în cete , aşteaptă nerăbdători să pornească pe uliţele satului
, pe la casele gospodarilor , pentru a le aduce urări de An Nou
Cuvântul “Sorcova” vine din limba bulgară “surov” , care înseamnă verde
, fraged .
Aceasta , se pregăteşte cu câteva zile înainte , din ramuri de măr
înmugurite , prinse intr-un mănunchi de lână colorată . Locul crenguţelor a fost
luat de sorcova confecţionată dintr-un băţ în jurul căruia se împletesc flori
din hârtie colorată . Copiii se opresc din casă în casă , sorcovesc pe rând
gazdele , recitându-le formulele de urare . Darurile
primite sunt : covrigi , nuci , colaci , mere şi bani pe care le pun cu adâncă
mulţumire în traista pregătită de acasă . Din loc în loc , unele gazde cer
copiilor să le sorcovească şi vitele , ştiind că urările urmează să le
sporească numărul de vite lăptoase şi sănătoase .
An de
an ţara este un colind magic , ţesut din firele trainice ale folclorului
românesc , care ne îndeamnă să fim mai buni , mai cinstiţi , mai harnici , cu
sufletul ca pâinea caldă , plămădit din omenia şi ospitalitatea românească .
“Când dulce colinde cad ,
Simţim
nevoia vie
De-o casă , de un brad
Şi de copilărie “
A. Păunescu
Primiţi , deci , în casele dumneavoastră
colindătorii şi preţuiţi duioasele lor colinde !
BIBLIOGRAFIE
Alexandru Vidu –Folclorul
copiilor , Bucureşti 1999 ;
Simion Florea Marian –Legendele Maicii Domnului , 1994 ;
Larisa Băzăvan –Colind şi suflet românesc , Ploieşti 2007 ;
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu