Într-o zi splendidă de iarnă Maria îl aştepta pe Moş
Nicolae. Iarna cernea norii negri ca abanosul. Zăpada albă ca spuma laptelui se
aşază frumos formând un covor alb, imaculat. Fetiţa îşi făcea griji pentru
venirea moşului prin frig şi ger.
Mama i-a spus:
-
Draga mea, du-te şi te culcă! Moşul va veni cu siguranţă
atunci când va şti el.
Fetiţa se întinse în pat şi
adormi. După puţin timp însă se trezi brusc şi merse să verifice ghetuţele.
Erau umplute cu multe dulciuri şi jucării.
Ce bucurie mare! Ce nedumerire!
Ce mirare! Cine? Cum? Când?
Niciun
foşnet
nu l-a trădat pe moş, niciun scârţâit.
Maria reveni în pătuţ şi cu
greu reuşi să adoarmă.
-
Bună seara, Maria! Pentru că ai fost cuminte, ai învăţat
bine şi ai ascultat de părinţi am venit la tine cu drag.
A doua zi Maria ar fi vrut să
le povestească şi colegilor miracolul din seara aceea.
În ochii tuturor strălucea o bucurie misterioasă şi Maria a
înţeles totul dintr-o privire.
Radinschi Lorelay
Narcisa
Clasa a IV a
Şcoala Gimnazială
,,MIHAIL SADOVEANU,, Dumbrăviţa
Înv. Fulga Luminiţa
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu