Valorificarea obiceiurilor de iarnă în cadrul activităților școlare la ciclul primar

înv. Panseluța Slabu

Școala Gimnazială Nr. 10 Botoșani, jud Botoșani

Sărbătorile de iarnă ale Crăciunului și Anului Nou cumulează numeroase obiceiuri populare tradiționale. Acestea au un repertoriu bogat și variat, cu elemente specifice diferitelor zone etnografice ale țării.

Obiceiurile de iarnă sunt creații ale oamenilor din satele noastre. Astăzi, când satul românesc este european, nostalgia după tradiție și obiceiurile de odinioară se simte tot mai mult. De aceea, este de datoria noastră morală să conservăm aceste ²resturi² de o valoare inestimabilă, de a transmite tinerei generații credința strămoșească, specificul nostru de viață, cultura, păstrată cu sfințenie de moșii și strămoșii noștri.

Fără tradiție nu există cultură: nici omul simplu, nici geniul nu pot crea nimic fără tradiție. Omul fără tradiție este ca pomul fără rădăcini. Numai pentru aceste motive copiii trebuie să-și cunoască, să păstreze și să transmită următoarelor generații obiceiurile și tradițiile locale și naționale.

George Enescu spunea:

²Folclorul nostru…nu numai că este sublim, dar te face să înțelegi totul. E mai savant decât toată muzica așa-zis savantă. Și asta într-un fel cu totul inconștient. E mai melodic decât orice melodie, dar asta fără să se vrea. E duios, ironic, trist, vesel și grav.²

Obiceiurile de iarnă însoțesc sărbătorile ce se derulează cam în aceeași perioadă. Ele încep la 6 decembrie, apoi la 24 decembrie, cu Ajunul Crăciunului, se continuă cu Anul Nou și se încheie după Bobotează, la 7 ianuarie. Crăciunul și Anul Nou prilejuiesc manifestări de o deosebită bogăție folclorică, adesea cu realizări artistice remarcabile: mersul la colindat, mersul la urat cu plugușorul, mersul cu steaua, jocurile cu măști, dansurile.

În cursul vremurilor au intervenit anumite modificări în conținutul creațiilor populare. Unele creații, nefiind tipărite, s-au pierdut. Altele, cele mai multe și mai adânc înrădăcinate, atât cele cu conținut laic cât și cele cu conținut religios s-au păstrat și dezvoltat, fiind deosebit de valoroase, oglindind preocupările și credința oamenilor. Este o datorie de suflet să ne aplecăm asupra acestor comori. Trebuie căutat prin toate colțurile țării fiecare zicală și fărmăturică cât sunt bătrânii în viață, căci și așa destule s-au trecut cu vederea și s-au uitat.

Folclorul românesc, fiind deosebit de bogat, constituie una din mândriile noastre naționale. Prin mesajul său, trezește în sufletul copilului sentimente de adâncă dragoste, admirație și mândrie față de țara unde s-a născut.

Dispariția obiceiurilor și datinilor populare prin nepracticarea lor de către copii, elevi și tineri, dispariția formațiilor de dansuri populare din școli, lipsa motivației copiilor și elevilor pentru purtarea portului popular, înlocuirea folclorului popular cu arhicunoscuta ²discotecă² de sâmbătă seara sunt pierderi imense privind reprezentarea școlii cu ceea ce este mai frumos și mai emoțional: portul popular specific zonei noastre folclorice, frumoasele tradiții și datini practicate la zi de sărbătoare și inegalabilele dansuri și melodii populare.

Școala și slujitorii săi au datoria de suflet de a face cunoscute obiceiurile de iarnă în rândul generațiilor succesive de elevi.

În ultimii ani, în manualele de Limba și literatura română pentru clasele I – IV au apărut texte referitoare la obiceiurile de iarnă, cum ar fi:

ü  poezii: În seara de Crăciun,Colindătorii de George Coșbuc, Noapte de Crăciun, de Otilia Cazimir, Simplitate, de Vasile Voiculescu, Crăciunul copiilor, de Octavian Goga, Colinde, colinde, de Mihai Eminescu;

ü  proză: Umblarea cu plugul, de Ion Creangă, Vreau să trăiesc printre stele, de Victor Eftimiu, În Ajun de Anul Nou, de Fănuș Neagu;

ü  colinde de Crăciun: Steaua sus răsare, Moș Crăciun, Cu Moș Ajunul, Din an în an, O, ce veste minunată, Florile Dalbe, Trei păstori, Astăzi s-a născut Hristos, O,  brad frumos;

ü  colinde de Anul Nou: Plugușorul (diverse variante), Sorcova.

Toate aceste creații au fost analizate, studiate și valorificate de elevii noștri în spectacolele și activitățile inspirate de temele referitoare la obiceiurile de iarnă.

La orele de Educație muzicală s-a învățat melodia colindelor studiate la Limba și literatura română, s-au învățat colinde noi și s-au organizat audiții de colinde înregistrate pe casete.

La orele de Educație plastică au fost realizate desene inspirate din obiceiurile de iarnă: Pomul de Crăciun, Moș Crăciun, Nașterea Domnului, Plugușorul, Sorcova.

În cadrul orelor de Abilități practice s-au confecționat obiecte necesare împodobirii bradului și pentru mersul cu colinda: steluțe, clopoței, brăduți împodobiți, globuri, lănțișoare, măști, sorcove.

În cadrul excursiilor organizate cu elevii, au fost vizitate secțiile de etnografie și folclor ale Muzeului Județean Botoșani.

Unii învățători au organizat cercuri de folclor în cadrul activităților opționale.

Foarte bine au fost valorificate obiceiurile de iarnă în cadrul serbărilor școlare organizate în luna decembrie prin: dansuri populare, montaje literar-muzicale, dramatizări despre Nașterea Domnului, despre iarnă, brad, Moș Crăciun, colinde care sunt armonii muzicale de o rară frumusețe, care prin conținutul lor arată toate momentele principale legate de venirea pe lume a Mântuitorului.

Creșterea și educarea copiilor în cultul pentru educarea și păstrarea obiceiurilor și tradițiilor revine tuturor factorilor implicați în educarea lor

²Căci ei vor fi în lume și în viață

  Așa cum noi le-am spus și arătat,

  Iar ei, la fel, așa vor da povață

  Și-un lung popor e-acum de noi format.²

Bibliografie

Ä  Blaga, Lucian – Poezii, Editura Albatros, București, 1980

Ä  Niculiță-Voronca, Elena – Datinile și credințele poporului român adunate și așezate în ordine mitologică, Editura Polirom, Iași, 1998

Ä  Catrina, Rodica – Transmiterea fondului de valori ale creației populare, Editura Miniped, București, 2004

Ä  Crăciunescu, Nedelcu – Forme de activități extrașcolare desfășurate cu elevii ciclului primar, Editura Miniped, București, 2005