VIS DE IARNĂ

            A sosit iarna cu un ger năprasnic. Alin priveşte pe geam şi vede mirifica zăpadă ce sclipeşte şi un curcubeu pastelat. Îi vine în gând o strofă dintr-o poezie compusă de el:

-          Vine iarna, vine,

Pe Crivăţ călare,

Vine şi la mine

S-avem sărbătoare!

Băiatul a hotărât să iasă afară atras de frumuseţea peisajului. Şi-a luat săniuţa şi a plecat la săniuş. La prima coborâre a dealului s-a rostogolit făcând tumbe prin neaua pufoasă. Se rostogolea parcă spre un vis minunat.

În visul lui era tot iarnă. Dar acolo a văzut mult mai multe lucruri decât în lumea reală. Oamenii de zăpadă vorbeau şi se mişcau, ba chiar mai mult, erau îmbrăcaţi cu hăinuţe viu colorate. Alin era un fel de supererou în această lume nouă.

Deodată apăru un brad foarte bătrân, de peste cinci mii de ani.El era acolo pentru toţi copiii care ajungeau în acel vis de iarnă. I-a arătat doar o parte din acea lume. Aici, într-o anumită zi, se organiza o anumită ceremonie. După ce a venit toată lumea bătrânul copac a spus:

-          Vremea mea s-a sfârşit aici! Eu voi pleca într-o altă lume, unde altcineva are nevoie de mine. Nu aveţi grijă că la un moment dat veţi veni şi voi acolo şi vom sta veşnic împreună.

Apoi el s-a prefăcut într-o mulţime de safire aurii care s-au împrăştiat în aer. A lăsat doar un con de brad cu un lănţişor auriu pe care l-a luat Alin.

În lumea reală cinci fulgi de nea au căzut pe ochii lui şi l-au trezit. El mai avea conul care strălucea de fiecare dată  iarna.

                                                                                                                    Amarinei Cristian Sebastian

Clasa a IV a,

Şcoala Gimnazială ,,MIHAIL SADOVEANU,, Dumbrăviţa

Înv. Fulga Luminiţa