VISUL ÎMPLINIT

Cerul plângea cu fulgi albi ca laptele. Pământul era acoperit cu pătura albă a iernii. Peste tot vedeai numai căsuţe albe ca urşii polari, împodobite cu cele mai frumoase luminiţe, globuleţe, ghirlande. Luminile ferestrelor erau stinse.

Numai într-o căsuţă mai mică o lumină îl aştepta pe Moş Crăciun cu barba albă ca zăpada şi cu nasul roşu de ger. În jurul luminii toată lumea muncea. Mama pregătea colăcei şi biscuiţi pentru moş. Toată familia împodobea bradul cu bomboane aurii.

În casă era un băieţel micuţ pe nume Cosmin. El îl aştepta pe Moş Crăciun cu daruri.

Deodată se auzi un sunet neobişnuit.

Cine credeţi că era?

Era chiar moşul cel darnic cu barba albă ca zăpada.  

-          Moş Crăciun, Moş Crăciun! Ce mi-ai adus?

-          Ei, fiul meu, Moşul ţi-a adus ce ţi-ai dorit de mult ...

-          Adică? ...... Spune, Moşule, spune că am emoţii, tremur tot.

-          Ţi-am adus o bicicletă!

-          Uraaaaa!!! Îţi mulţumesc, Moş Crăciun! Eşti cel mai bun Moş din lume.

Moşul cu barbă albă ca zăpada îl sărută pe frunte şi plecă pe la alte case să împlinească vise.

Cerul râdea printre steluţe argintii.

Gurzu Gabriel Eduard

Clasa a IV a,

Şcoala Gimnazială ,,MIHAIL SADOVEANU,, Dumbrăviţa

Înv. Fulga Luminiţa