Obiceiurile calendaristice şi cele
legate de viaţa
de familie sunt o
componentă perenă a culturii noastre tradiţionale. Cele mai răspandite şi mai
fastuoase s-au dovedit a fi cele legate de marele
Praznic al Craciunului
şi de sărbatorirea Anului Nou. Repertoriul tradiţional
al obiceiurilor şi
tradiţiilor româneşti cuprinde pe lângă colindele propriu-zise - cântece de
stea, pluguşorul, sorcova, jocuri cu măşti (cerbul), teatrul popular, dansuri
(căluţii, ) - şi o seama de datini, practici, superstiţii, ziceri, sfaturi cu
originea in credinţe şi mituri străvechi sau creştine.
Cine nu are porc gras de Crăciun nu poate spune
că a fost fericit în acel an. La noi, porcul se taie de Ignat, adică în 20
decembrie. Se zice că porcul care n-a fost tăiat în această zi nu se mai
îngraşă, căci şi-a văzut cuţitul. Sângele scurs din porc după ce a fost înjunghiat
se pune la uscat, apoi se macină şi se afumă cu el, peste an, copiii ca să le
treacă de guturai, de spaimă şi de alte boli.
Pe 24 decembrie este Ajunul Crăciunului, iar obiceiurile specifice acestei zile sunt de natura religioasă. Din dimineaţa acestei zile pană spre miezul nopţii, cete de copii între cinci şi paisprezece ani merg cu
Pe 24 decembrie este Ajunul Crăciunului, iar obiceiurile specifice acestei zile sunt de natura religioasă. Din dimineaţa acestei zile pană spre miezul nopţii, cete de copii între cinci şi paisprezece ani merg cu
" Moş Ajunul"- text augural scurt
care anunţă venirea colindătorilor. Tot în această noapte, Moş Craciun vine la
copii şi le pune cadouri sub brad. Dar nimeni nu ştie cu siguranţă, cum ajunge
Moşul în casele oamenilor, dar toate poveştile işi păstrează nota de mister. Unii
copii cred că intră pe fereastră, alţii cred că un beţigaş fermecat îl ajută să
se faca mic şi să pătrundă prin gaura cheii, iar alţii, mai cosmopoliţi,
consideră că Moşul vine pe hornul casei . Bogaţia
obiceiurilor tradiţionale reprezintă o caracteristică a folclorului românesc.
Ele sunt de origine foarte veche şi s-au păstrat până în zilele noastre, cu
schimbări succesive de funcţie şi o permanentă accentuare a laturii
spectaculoase. Obiceiurile de iarnă ocupă un loc deosebit în folclorul nostru
local. În comuna Lunca se practică urmatoarele obiceiuri cu ocazia Anului Nou:
Pluguşorul, Semănatul, Banda lui Coroi, Banda lui Paliciuc, Capra, Caluţul şi
Ursul. Cu ocazia Crăciunului, în prezent se practică Colinda şi Steaua. Tendinţele
de urbanizare şi formele ideologice au făcut să se piardă multe din colindele şi
obiceiurile specifice acestei zile. Pluguşorul a fost în cele mai vechi timpuri un
obicei agrar, o urare de Anul Nou, ce se ura în trecut cu un plug adevărat tras
de 2-4 boi. Urarea se recita, nu se
cânta şi este un lung poem plin de întâmplări hazlii şi vorbe de duh, care
vorbesc despre munca câmpului de la arat până la semănat şi coptul colacilor. După
cum e şi normal, vechile pluguşoare au suferit metamorfoze importante. Despre
arat şi semănat se vorbeşte în general numai in partea introductivă ca apoi să
fie atacată tema vieţii curente, cu aspectele ei noi. În prezent, cu pluguşorul
umblă numai copii, individual, în grupuri mici sau mari. Tineretul şi cei vârstnici
ură numai rudele, prietenii pe care îi vizitează în noaptea de Anul Nou. Ca
recuzită se folosesc: buhaiul, instrumente muzicale, tălăngi, harapnice, etc.(pentru
cei care ură in grup). Pluguşoarele din Lunca, Suliţa şi Dracşani au forme
diferite de la an la an. Uneori nu mai sunt legate de o valoare folclorică, de
tradiţie, ci de oportunitate. Se pastrează numai forma epică, satira, ironia,
lauda. Până în anul 1945 se obişnuia să se practice uratul cântat, dar numai de
catre fete. Iată textul:
Pluguşorul
Bună seara ca-nserat
Noi cu plugul ne-am
luat,
Pe la case, ca şi an
Cum a zis Badea Traian.
Mulţi
ani să trăiţi
Mulţi ani, fericiţi!
Nu umblăm după colaci,
Nu îngheţăm
pentru pitaci,
Ci umblăm pe timpuri bune
Din vremurile străbune.
Mulţi ani să trăiţi
Mulţi ani, fericiţi!
Voi vă duceţi dragi părinţi
Cu ani de suferinţi,
Noi rămânem lângă voi
Lângă plug şi
lângă boi.
Mulţi ani să trăiţi
Mulţi ani, fericiţi!
Hopuri, hopuri, hopurate,
La mulţi ani cu
sănătate,
Hopuri, hopuri, hopurele,
La mulţi ani cu floricele.
Mulţi ani să traiţi
Mulţi ani, fericiţi!
Din cele mai vechi
timpuri, în dimineaţa zilei de 1 ianuarie, copiii işi umplu buzunarele cu grâu,
orz, orez şi seamană pe la casele gospodarilor cu un sortiment din seminţele
enumerate, zicand:
Să trăiţi
Să-nfloriţi
Ca un măr,
Ca un păr,
Ca
un fir
De trandafir,
Să fiţi tari ca piatra,
Iute ca săgeata,
Tare ca
fierul,
Iute ca oţelul!
La anul şi la mulţi ani!
Copii sunt răsplătiţi
de gazdă cu bani, colaci, covrigi, biscuiţi, nuci sau mere.
De-a lungul anilor,
cultura tradiţională a comunei Lunca a suferit o serie de transformări.
Spiritul creator al ţăranului din zona noastră este prezent înca de la “începuturi”.
Bunurile spirituale pe care le deţine o comunitate constituie justificarea
naturală a respectivei comunităţi în faţa eternităţii. În acest context, prin
aceste creaţii populare se stabileşte un raport simbolic, exprimat de puterile
proprii a comunităţii comunei noastre de a-şi crea o cultură, care a fost
transmisă din generaţie în generaţie şi îmbogăţită an de an cu noi creaţii.
Bibliografie
- Cardaş
Andrei, Monografia Judeţului Botoşani,
Ed. Sport-Turism, Bucureşti, 190, P.76
- Ciubotaru
Ştefan, Monografia comunei Suliţa,
Ed. Axa, Botoşani, 2001, p. 19-24
- Paveliuc
Olaru Angelica, Zona Etnografică
Botoşani, Ed. Sport-Turism, 1983, p.19
- Ciubotaru
Ştefan, Folclorul din satele
Sulita si Dracsani, judetul Botosani
, Ed.Axa, Botosani, 1998, p.35(in continuare vom cita Folclorul)
- Informatii
primite de
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu