EDUCATOARE DOINIȚA ROMAN
GRĂDINIȚA NR.1 STRUCTURĂ A
ȘCOLII
GIMNAZIALE,,ARISTOTEL CRÎSMARU
DRAGUȘENI/JUD.BOTOSANI
OBICEIURI DE IARNA
Una dintre preocupările oamenilor de-a lungul vremii a fost arta sub diferite forme de manifestare.Și în artă,
ca și în știința,tradiția nu-și poate asuma autoritatea absolută și nu poate
exprima tot ce gândește astazi omul,ce simte și ce dorește.Arta dezvoltă
sentimentul libertății,atât prin actul creator,cât și prin cel de receptare.Ca
manifestări artistice existente pe meleagurile tuturor zonelor țării
noastre,obiceiurile de iarnă aduc un plus de valoare locurilor si societăților
din toate timpurile.
Ca trecător prin existența satului Drăgușeni,am
încercat să mă atașez de obiceiurile si tradițiile locuitorilor.Din poveștile
bătrânilor am aflat de prezența unor manifestări spirituale,obiceiuri,credințe,datini
care si-au pierdut in decursul timpului din originalitate.
Obiceiurile de iarna ale drăgușenenilor sunt
plugușorul și jocurile cu maști,îmbogățite cu creații folclorice romănești.În
fiecare an ,din 15 decembrie ,încep pregătirile .Întâi se aleg grupurile de
urători(de regulă sunt formate din rude,vecini sau prieteni),apoi îsi angajează
unul sa mai mulți instrmentiști(
acordeonist, viorist ,toboșar, trompetist,etc.).Odata formată ceata se trece la
alegerea textelor,care ,de regulă, sunt transmise de la o generatie la
alta,simplificate sau modificate în funcție de vărsta urătorilor,uneori.Se
trece la confecționarea sau procurarea măștilor,a recuzitei.Pe vremuri,cănd în
sat existau mai mulți tineri,întâlnirea se facea la horă.Hora(un dans pe nume ruseasca se desfășura pe un teren viran
din mijlocul satului si avea rolul de a aduna la un loc fete si băieți,în ideea
creării unor legături mai trainice.Astfel,fata care era invitată la joc de un
anume băiat, avea datoria ca la Anul Nou
În aceasta perioadă preotul,cu dascălul si pălimarul însoțiți de un grup
numeros de baițti umblă din casă în casă si vestesc Nașterea Mântuitorului.Ei
sunt răsplătiți cu dulciuri si fructe și au rolul de a-l înștiința pe gospodar
prin strigarea nihoho de faptul că se apropie preotul. În fiecare casă sunt
pregătite pe masa ;coliva,colac sau faină,nuci,mere,care se vor împărți
copiilor.
De Crăciun copiii pâna pe
la 14 ani umblă cu steaua sau colindul.Când am venit în sat(1980) se colinda în
prima zi de Crăciun,acum,când copiii au înțeles când trebuie vestită Nașterea
lui IIsus, umblă în Ajunul. Nasterea lui IIsus este o sărbătoare înalțătoare,care
umple sufletul românului,și al românilor din Drăgușeni de bucurie,de retrăire
spirituală.Glasurile copiilor umplu văile cu,,Steaua sus răsare’’;,,Am plecat
sa colindăm’’sau, cate un grup de colindatori din clasele mai mari cu:,,Din an
în an’’;Deschide ușa creștine’’.Dupa cum se observa la colinde nu se mai cantă
numai cele specifice zonei,ci cele care care sunt mai melodioase sau au versurile
cu un mesaj mai puternic.
Gospodinele pregătesc casa(se face curățenie în profunzime),gătesc fel
de fel de bunătați,cum îi stă bine romănului la zi de sărbatoare:răcitura de
porc,de curcan,sau de
cocoș,sărmăluțe,cărnați,șuncă,friptură;cozonac,dulciuri
de casă sau cumpărate,toate pe alese.Masa va fi încarcată cu de toate.Nu vor
lipsi nici fructele ,autohtone sau din import,care vor da culoare si vor împodobi
masa.si ,bineinteles, o sticlă de vin roșu,specific zonei.
În prima zi de Crăciun,credincioșii merg la biserică.Bătrâni,tineri,copii,bărbați
si femei sunt încântați în fiecare an de
darurile părintelui Manoliu,care a facut o tradiție din a oferi câte un dar
fiecarui enoriaș ce intră în Casa lui Dumnezeu în această zi.
Nu sunt uitati nici
cei nevoiasi din localitate ,care se pot bucura de marea sărbatoare grație unor
oameni cu sufletul mare.În toate zilele la biserică se cantă colinde.
Urmeaza Anul Nou.Uratul începe devreme.De pe la ora 10 se aude câte un
clopoțel care însoțește glasul unui copil,desprins, parka, din poveștile lui
Creangă:,,Aho,aho copii și frați’’sau,,Moș Vasile ,moș Vasile /Ce mai faci
cu-atâta pâine/Dă-mi și mie-un colăcel/Că sunt tare mititel/Dă-mi și-un păhăruț
de vin /Pân’la anul nu-ți mai vin’’
Dacă în muzică,literatură,pictură textele
și-au schimbat mesajul,l-au adaptat lumii contemporane,textele plugușorului,mai
ales pentru copii,nu au suferit mari schimbări.Cu mulți ani în urmă urătorii
erau răsplătiți cu calăcei,nuci,mere si bănuti,care erau împărțiți în
interiorul grupului sau îsi primea fiecare partea lui.Acum acest obicei s-a
pierdut.Urătorii primesc bani,dulciuri sau fructe.Cum se trece de ora 2 încep
să apară urători mai mari,organizați în cete sau benzi cu capre,urși,căiuți.În aceste grupuri se alege un urător,de
regulă cel care are o dicție mai bună,iar ceilalți au roluri foarte bine
definite:unul joacă ursul/capra/caluțul;altul bate toba sau trage sfoara la un
instrument numit buhai, ori cântă la alt instrument.Aceste obiceiuri și-au păstrat
modul de organizare,textele,însa nu se mai confectionează măștile și costumele
din blană de animale.Acum se gasesc în comerț ținute care pot fi adaptate cu
mai multă ușurința.La pregătirea lor(îmbracat,machiat/mascat) se adună și
fetele,care au rolul de a înveseli atmosfera.Mai spre seară apar și pluguri mai
numeroase formate din flăcăi,așteptați pe la casele cu fete sau pe la
rude.Aceștia sunt invitați și în casă, unde se și dansează și sunt serviți din
bunătațile pregătite de gospodine.Uneori nu reusesc să viziteze în noaptea de
Anul Nou pe toți cei pe care si-i propun și termină abia în ziua de Sf. Vasile
,dupa amiază.Momente importante și impresionante sunt acelea când în orașelul
din apropiere,la Săveni ,se
adună pluguri,benzi,grupuri de urători din toate localitațile din jur în fața
primăriei și își prezintă cu artă si măiestrie programul.De asemenea întâlnirile
dintre2-3 pluguri mai mari crează și pentru trecători momente inedite.Mascații
se salută în felul lor,fac tumbe prin zăpadă,joacă.
Spre miezul nopții credincioșii se întâlnesc din nou la biserică pentru
TD-umul de Anul Nou.Tot satul este în mișcare:unii umblă să felicite pe cei ce
se numesc Vasile,alții cu uratul ,altii își petrec Revelionul în câte un local
sau pe la rude/prieteni.Din toate părțile rasună clopoței,tobe,tălăngi,pocnete
de bici, muget de buhai.
Cei ce se afla la biserică, servesc dupa slujbă un pahar cu vin sau
șampanie în curte;din loc în loc,pe la unele case se aud pocnete de
artificii,se cânta,,Mulți ani trăiască!’’Temele textelor ce însotesc urăturile
au origini diferite,asa cum se afla în toată România.
Unele sunt cu tendință istorică,,S-a sculat mai an /Bădica
Traian’’;altele sunt inspirate din muncile agricole,ocupație de bază a
locuitorilor:,,Bună seara gospodari/Gospodari si gospodine….’’;,,Bună seara
doamnă gazdă…’’;,,Măi Mărie,Mărioară/Esti frumoasă domnișoară/Dar cum dracu să
nu fii/Dacă tu la câmp nu vii/Mama pleacă la prășit/ Tu rămâi pe pat dormind…”.Unele
urături sunt ușor satirice,reliefând comportamente ale gazdei:,,Fetele din sat
la noi/Umblă dupa mode
noi..’’;sau,,Foaie verde trei scaieți/Să vă spun și de băieți/Nu e
nuntă,nu e bal/Ca să nu facă scandal…’’.Satirizate sunt si unele personaje cu
funcții importante din localitate .
Cele mai multe formații(grupuri )de
urători sunt însoțite de căiuți,aici
fiind inclusi si copii mai mici.Obiceiul evocă dragostea nemarginită a românului pentru acest animal-calul.Căluțul este
confectionat din lemn,învelit în pânză albă ,pe care sunt prinse panglici
colorate.La cap este împodobit cu oglinzi în loc de ochi,cu cănăfiori din lâna
colorată în loc de coamă.Gâtul este confecționat dintr-un băt lung ce se
fixează în cureaua celui ce-l joacă.La spate o vescă din sită formează crupa
calului, de care atarnă coada.
Cel ce poartă călutul este îmbracat cu bluză roșie,fustă albă,căciulă
împodobită cu bandă roșie pe cap,iar la piciare sunt legați clopoței.Cu câțiva
ani în urmă în picioare erau opincuțe,acum s-a renunțat.Plugul aduna între 1 si
4 caiuți,un urător,ofițeri,un
instrumentist (poate fi si muzicuța) și nu lipseste fluierul,care
însotește ritmul jocului.
Dansul constă în așezarea fată în
fată:,,Foaie verde baraboi/Și-nainte sși-napoi./Foaie verde mentă creață,/Joacă
caii fată-n față./Foaie verde lemn sucit,/Calul meu o-nebunit./Foaie verde
iarbă deasă /Intră calul meu în casă./Foie verde de negară/Iese calul meu
afară;/Iese calul supărat/N-a băut si n-a mâncat.’’
Obiceiul cu capra este mai
puțin întâlnit în Drăgușeni.Este confecționată tot din lemn,îmbracată în
pânză.În frunte i se pune o oglindă,iar cornițele sunt împodobite cu fire
colorate.De obicei capra este însoțită de talgere în care se bate,un urător și
un muzicant.Uneori există și un negustor care are rolul de a negocia cumpararea
caprei.Jocul constă in efecturea unor
sărituri si strigături:,,Capra mea-i din Drăgușeni/Și-i hrănita cu
strujeni/Cu strujeni și cu tarâța/Și dă lapte cât o mâtă./Vai săraca capra
mea/Ce-ar manca si ce-ar mai bea/Gospodaru-i om de treabă,/Nici cu una nu
ne-ntreabă.’’
Jocul ursului este un obicei care a dispărut într-o perioadă
dni Drăgușeni,dar a reapărut în anii de după revoluție.Masca este confecționată
din blană(un cojoc pus pe dos),un cap de urs.Banda este compusă din ursar,,un
urător,un toboșar și cțtiva mascțti care au rolul de a produce haz în gospodariile
vizitate, prin îmbrăcamintea rufoasă și machiajul de pe fată.
Un alt obicei este nunta,un obicei
preferat de tineri.Din rândul participanților nu lipsește mireasa împodobită ca
la o nuntă adevarată.,mirele,nunii,vorniceii,druștele,1-2 ofițeri,un
turc,fiecare purtând costume adecvate.Alaiul este însotit de muzicanți.În timp
ce se cânta nunta joacă în curte,rostind versuri în cor:,,Sus în gura
podului/Șade fata omului/Și dă apă la ghițai/Și gurița la flăcăi/Și dă apă la
cârlani/Și guriță la golani;/Și dă apă la berbeci /Și guriță la moșnegi…/Am
avut si eu o boală/Sa-mi cânte Marcel Budală,/Din acordeonul lui/Sârba Drăgușeniului…”Aici
este vorba și de obiceiul de a oferi colacul dulce baiatului care a scos-o pe
fată la jocul numit ruseasca ,din ajunul sărbatorilor.Obiceiul nu se mai tine,acum
tinerii merg la discotecă.
În prima zi din noul an copii care au dormit noaptea merg cu
semănatul,obicei vechi la românii din toate colțurile țarii.Mai târziu merg și
adulții cu semănatul și cu urări de început de an pe la rude și
prieteni.Bucuria sărbătorilor de iarnă se încheie după Botezul Domnului,sărbatoare
când se face slujba în curtea bisericii ,la o cruce de gheata si când ,,se împrăștie chiralesa.’’.Inchei prin a sustine ca traditia face parte din
cultura noastra,a romanilor,si constituie actul nostru de identitate.A ne
pierde traditia inseamna a ,,sterge cu buretele vremii/Traditii de neam si
destin,’’(prof.Nicolae Andrei).
BIBLIOGRAFIE:
1.Crismaru Aristotel;Crismaru Ortansa-,,Monografie –Draguseni-un semn al
permanentei’’Ed.,,Glasul Bucovinei’’,1992;
2.Tufulescu Victor-,,Judetul Botosani’’,Bucuresti,1977;
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu