Prof. Înv.Preprimar Alecu Dorica
Şcoala Gimnazială Nr. 12/ Grădiniţa cu
P.P. Nr. 15 Botoşani
Folclorul a fost şi va rămâne unul din cele mai
răspândite moduri de exprimare a spiritului uman, o modalitate de comunicare, o
terapie a spiritului.
Cântecul, dansul, portul, obiceiurile, datinile şi
tradiţiile româneşti se bucură de o largă apreciere internaţională pentru
originalitatea, diversitatea, rigurozitatea şi sinceritatea cu care transmit
sentimente profund umane.
Folclorul românesc are încă o vitalitate, o
strălucire şi o putere de seducţie reală pe care se cuvine să le apărăm cu
fermitate şi credinţă ce trebuie să ne călăuzească în protejarea tuturor
valorilor ce ţin de adâncurile fiinţei noastre naţionale.
Activitatea educativă realizată prin cultivarea folclorului acoperă
principalele laturi ale educaţiei: morală, patriotică, estetică, intelectuală.
La români sărbătorile
de iarnă în special Crăciunul sunt sărbătorile de suflet. Amintirea copilăriei ce
ne revine puternic în suflet şi în minte ,zăpezile bogate şi prevestitoare de
rod îmbelşugat,colindele şi clinchetele de clopoţei,mirosul proaspăt de brad
dar şi de cozonaci, nerăbdarea aşteptării darurilor sub pomul de iarnă toate
crează în sânul familiei o atmosferă de linişte si iubire. 2 Decembrie este luna cadourilor şi a sărbătorilor
de iarnă (Sfântul Nicolae, Crăciunul, Anul Nou) şi poate unul dintre cele mai aşteptate
momente ale anului mai ales pentru cei mici care ard de nerăbdare să vadă ce
primesc de la Mos Nicolae în ghetuţele pregătite de cu seară.
De la Sfântul
Nicolae până la Sfântul Ion românii se
simt în sărbători. Cel mai important este Crăciunul considerat ca sărbătoarea naşterii Domnului nostru Iisus Hristos. Oamenii
au adaptat-o creând tradiţii si obiceiuri conform culturi lor specifice . Acest
obicei din seara Sfântului Nicolae a luat naştere la oraş şi s-a răspandit şi în
mediul rural. Fiecare traieşte din plin sărbătorile, însă nu toată lumea cunoaşte
adevaratele istorii şi semnificaţii ale datinilor de iarnă . Pentru a aprecia
mai mult tradiţiile, vă oferim o mică istorie a Moşului Nicolae.
Pe 6 decembrie,
este ziua Sfantului Nicolae iar, dupa traditia populară, aceasta este prima zi de iarnă.
Credincios, Sfantul Nicolae este făptuitor de minuni si martir pentru credinţa
in Iisus. La romani, Sfantul Nicolae este închipuit ca un moş cu barba albă
care poate aduce ninsoarea scuturandu-şi bărbia. Datorită tradiţiei
occidentale, Moş Nicolae este şi cel care face cadouri celor mici. În seara din
Ajun (5 decembrie), părinţii pun în încălţămintea copiilor, pe care aceştia şi-o
pregătesc cu mare grijă, multe dulciuri şi, uneori, jucării. În unele locuri
există şi obiceiul de a pune alături de cadouri şi o nuieluşă care ar trebui să
ii cumintească, măcar în principiu, pe copii care nu s-au purtat bine în timpul
anului.”Copii cuminţi primesc dulciuri şi jucării iar cei obraznici nuieluşe “aşa
auzeam în copilărie de la parinţii nostrii .
Crăciunul mai este numit şi sărbătoarea familiei, este sărbătoarea când
toţi se reunesc părinţi ,copiii nepoţi îşi fac daruri,se bucură de momentele şi
atmosfera din jurul mesei,cu credintă ca prin cinstirea cum se cuvine a sărbătorii
vom avea un am mai bun si mai bogat.La sate sunt pastrate mai bine tradiţiile
si obiceiurile specifice acestei sărbători.Repertoriul tradiţional al
obiceiurilor şi tradiţiilor româneşti cuprinde pe lângă colindele propriu-zise
- cântece de stea, vicleimul, pluguşorul, sorcova, vasilica, jocuri cu măşti
(ţurca, cerbul, brezaia), teatrul popular, dansuri (căluţii, căluşerii) - şi o
seamă de datini, practici, superstiţii, ziceri, sfaturi cu originea în credinţe
şi mituri străvechi sau creştine. Dintre acestea, care exprimă înţelepciunea
populară, realul sau fantasticul, esenţe ale bogăţiei noastre spirituale, redăm
câteva specifice diferitelor zone ale ţării. Pe 20 decembrie în calendarul
ortodox se sărbătoreşte ziua Sfântului Ignat. În această zi datina rânduieşte să
fie tăiat porcul de Craciun. Pentru că ţăranii cred că un porc neînjunghiat în
această zi nu se mai îngraţă pentru că îşi visează cuţitul.
În seara de 23
spre 24 decembrie, până după miezul nopţii şi în unele locuri până la ziuă,
cete de copii merg din casă în casă cu colinda: Moş-Ajunul, Bună-dimineaţa,
Colindişul sau Bună-dimineaţa la Moş-Ajun.
În unele părţi,
când este aproape de a se revărsa zorile, colindători cu lăutari sau fără
lăutari pleacă pe la casele gospodarilor înstăriţi şi le cânta la fereastră un
cântec sau mai multe, aceste cântece numindu-se "zori", spunându-se
că atunci "cânta zorile".
Începând cu
întâia zi de Crăciun şi în următoarele zile ale acestei sărbători, copiii umblă
cu Steaua, cântând colinde de stea prin care vestesc naşterea lui Iisus
Hristos.
"Vicliemul"
sau "Irozii" este datina prin care tinerii reprezintă la Crăciun
naşterea lui lisus Hristos, şiretenia lui Irod, care a poruncit uciderea
pruncilor, de a afla Pruncul şi adesea înfruntarea necredinţei, personificate
printr-un copil sau printr-un cioban. Capra, Turca, Brezaia fac parte dintre
datinile de Crăciun şi Anul Nou. Dimitrie Cantemir spune în "Descrierea
Moldovei" că "Ţurca este o joacă iscodită încă din vremurile bătrâne,
din pricina ciudei şi scârbei ce o aveau moldovenii împotriva turcilor".
Cu ţurca, capra sau brezaia umblă tinerii începând de la Ignat şi sfârşind cu
zilele Crăciunului şi prin unele părţi în ziua de Sf. Vasile până seara. Numele
de Ţurca, Capra sau Brezaia îl poartă unul dintre tinerii mascaţi.
Colinda a
dobândit o destinaţie precisă ca formă de magie benefică, ea marcând rodnicia câmpurilor,
sporul animalelor domestice, creşterea copiilor, împlinirea prin căsătorie a
tinerilor, pacea si tihna bătrânilor, influenţarea, în sens pozitiv, a vieţii
oamenilor şi a naturii.
La miezul
nopţii, de Anul Nou, fetele iau de pe masă colacul ornamentat care se ţine pe
masă de sărbători, îl ţin pe vârful capului, se aşează pe tăietor şi aşteaptă
să audă un sunet dintr-o direcţie oarecare şi din ce parte vine sunetul, în
acea parte îşi va găsi ursitul.
În tinda casei
se pune un vas de grâu ca să treacă colindătorii peste el, apoi grâul se da la
păsări şi la animale, "să fie cu spor ca şi colindătorii".
În Ajunul
Crăciunului, în unele părţi se umblă de către dascăli tineri bisericeşti cu
icoana pe care este zugrăvită naşterea lui Iisus Hristos. Intrând în casă,
icoana este ţinută la piept de către dascăli cântând troparul Naşterii
Mântuitorului.
În ziua de Crăciun nu se scoate gunoiul afară
decat a doua zi, deoarece dacă-l arunci "iţi arunci norocul!"
În dimineaţa de
Crăciun e bine să ne spălăm cu apa curată, luată dintr-un izvor sau fântână în
care punem o monedă de argint, pentru ca tot anul să fim curaţi ca argintul şi
feriţi de boli.
BIBLIOGRAFIE
1.Constantin Eretescu –“Folclorul literar al
ronânilor”,editura Compania
2007.
2.Narcisa
Alexandru Stiuca-Sărbătoarea noastră de toate zilele –sărbători în
cinstea iernii,Editura Cartea de buzunar,2005
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu