Prof. înv. preşc.Condurache Dorina,
Şcoala Gimnazială Nr. 12 Botoşani
Prof.înv.
preşc.Joian Doiniţa
Şcoala Gimnazială Nr. 1
Cristeşti,Botoşani
Poveştile şi basmele au încântat întotdeauna copilăria tuturor generaţiilor.
Poveştile sunt prima lecţie de viaţă pe
care o primesc copiii de la părinţi, bunici sau educatori. O lecţie simplă, cu
personaje pitoreşti,care reuşesc prin farmecul
lor să-i fascineze pe cei mici şi să le transmită învăţături preţioase pentru mai târziu.
Copilăria
este una dintre cele mai frumoase şi speciale perioade din viaţa unui om;este
perioada aceea magică, pe care o păstrăm în suflet şi la care ne gândim mereu
cu plăcere; este o lume fermecată unde ne putem întâlni oricând cu personaje de basm.
,,Copilul
se naşte curios de lume şi nerăbdător de a se orienta în ea.Literatura îi
satisface această pornire, îl incită”.(George Călinescu) Copilăria oricărui
copil poate fi mai frumoasă dacă este însoţită de poveşti şi basme.Şi cum
copilăria înseamnă joc, poveşti, poezii şi cântece apropierea sărbătorilor de
iarnă este încă unul din prilejurile de a ne aminti să fim mai buni, mai
darnici şi nu în ultimul rând de a povesti –poveştile iernii.Bucuria ascultării
unei poveşti începută cu ,,a fost odată ...” aprinde în ochii copiilor luminiţa
curiozităţii, continuă cu dramatizarea ei prin joc ,,De-a Moş Nicolae”, ,,De-a
Moş Crăciun”, ,,De-a spiriduşii”, de-a orice poveste,poveste dragă, dar
nepreţuit al copilăriei.
,,Oricât
de simple şi uşoare ar părea aceste poveşti, ele nasc, fără îndoială, între
copii, dorinţa de a fi asemănători cu cei buni, care ajung fericiţi, în acelaşi
timp se naşte în sufletul lor teama faţă de nenorocirile ce li s-ar putea
întâmpla dacă i-ar urma pe cei răi.”(Charles Perrault)
Poveştile pot fi punctul de plecare
spre înţelegerea şi pătrunderea universului mirific al cuvântului. Literatura ,
ca artă a cuvântului , îi poate oferi copilului un întreg univers de gândire şi
sentimente , de aspiraţii şi îndrăzneli . Vor învăţa că binele învinge răul ,
că adevărul distruge minciuna Rolul literaturii pentru copii este acela de a
constitui o sursă inepuizabilă de exemple frumoase de comportare oglindite în
mici antiteze între personaje, ne oferă consecinţele neascultării sau
ascultării, vredniciei sau lenei, cinstei sau necinstei, adevărului sau
minciunii, ne prezintă trăsături pozitive ale unor eroi: vitejia, curajul,
întelepciunea, stăpânirea de sine, devotamentul, prietenia sinceră, dar şi
trăsături nedemne, condamnabile ale unor personaje: viclenia, zgârcenia,
lăcomia.
Poveştile au importantul rol de a dezvolta
creativitatea şi imaginaţia copilului, ele putând să participe indirect la
aventurile personajelor prezentate în paginile cărţilor. Copilul va putea să
îşi imagineze cum arată personajele şi ce urmează să se întâmple în
desfăşurarea acţiunii cărţii prezentate. Dorim
să transmitem copiilor interesul pentru povestea audiată,deprinderi de
exprimare a sentimentelor, dorinţa de a fi de ajutor familiei şi altor
persoane.
Urmărind
să educăm copiii în spiritul valorilor moral religioase:iubirea de aproape,
împlinirea de fapte bune, respectarea părinţilor şi a bunicilor am desfăşurat
activităţi sub denumirea:,,Învăţăm să dăruim”, ,,De Crăciun fii mai bun” ,
,,Dăruieşte din inimă”prin care am urmărit implicarea copiilor în activităţi de
tip umanitar.În urma acestor activităţi copiii au dobândit deprinerea de a se
purta frumos,de a fi respectuoşi,de a dărui celor săraci şi de a fi milostivi
cu cei neajutoraţi aşa cum au aflat ei că era Sf. Nicolae.Un copil peste ani ,ar
putea fi foarte generos sau indiferent . De noi depinde dacă sufletul lui
porneşte pe drumul cel bun sau pe drumul cel rău.Câtă vreme vom avea grijă de
copiii noştri, putem nădăjdui într-o lume mai bună, mai cinstită.În urma
audierii poveştilor despre Moş Nicolae
îi voi încuraja pe copii să gândească creativ:,,Cum l-aţi descrie pe Moş
Nicolae unei persoane care nu l-a văzut niciodată?”, ,,Dacă aţi fi Moş Nicolae,
ce cadouri aţi dărui copiilor neascultători?”, ,,Cine îl ajută pe Moş Nicolae
să aducă darurile?”, ,,Dacă aţi putea inventa un alt personaj care să aducă
daruri, care ar fi acela?”
Lumea
poveştilor îi este nespus de dragă copilului ,în măsura în care apelează la
afectivitatea acestuia generând intense şi variate trăiri emoţionale, în măsura
în care, prin semnificaţiile sale, îi satisface trăirile din planul
imaginaţiei, îi îmbogăţeşte universul propriu de cunoaştere ,contribuind la
educarea sa în spiritul unor virtuţi morale alese. Creaţiile literare sunt
surse inepuizabile de formare a conştiinţei morale, de educare a unor trăsături
pozitive de voinţă şi caracter. Cu ajutorul poveştilor, educatoarea realizează
apropiera copiilor de cele mai variate aspecte de viaţă şi domenii de
activitate şi-i informează asupra unor fapte şi evenimente ce nu pot fi
cunoscute prin experienţa lor proprie.
Poveştile oferă copilului
posibilitatea de a se identifica cu personajele prezentate, de a se recunoaşte
în ele şi de a identifica unele trăsături ale persoanelor din jurul lui. Prin
intermediul poveştilor, copilul poate fi oricine îşi doreşte, poate experimenta
roluri diverse: de părinte, de bătrân sau de vrăjitoare, de zână, de zmeu, de Moş Nicolae,de Moş Crăciun, de spiriduş, de orice alt
personaj pe care îl îndrăgeşte sau în care se redescoperă.
,, Ca să fie opere de artă, scrierile
pentru copii şi tineri, trebuie să intereseze şi pe oamenii maturi şi
instruiţi. Copilăria nu dispare niciodată din noi”.(George Călinescu).Poveştile
despre Moş Crăciun, despre spiriduşi, reni, produc foarte multă emoţie în
sufletele celor mici.Răspunsurile lor la întrebări de genul:,,De ce aşteptaţi
Sărbătoarea de Crăciun?”,,,Care sunt bucuriile iernii?”, ,,Cum ne pregătim
pentru Sărbătoarea de Crăciun?”, ,,Cum
îl putem ajuta pe Moş Crăciun?”, ,,Ce pregătesc spiriduşii în atelierul lui Moş
Crăciun?”, ,,Mesaje pentru Moş Crăciun?”, ,,Urări în prag de an nou” dau frâu
liber imaginaţiei,originalităţii în vorbire şi în gândire, în exprimarea
emoţiilor şi sentimentelor.
Poveştile reprezintă un mijloc de
cunoaştere care le crează copiilor trăiri contradictorii, prin intermediul lor
ei putând experimenta sentimente de iubire, ură, teamă, fericire, tristeţe sau
pot asista la confruntarea dintre bine şi rău. Aceste redări ale sentimentelor
sunt uneori greu de înţeles la vârsta preşcolară, însă tocmai acesta este rolul
poveştilor în grădiniţă, ele îmbogăţind viaţa afectivă a copiilor, oferindu-le
oportunitatea, prin intermediul lecturii, de a experimenta, alături de
personajele prezentate, diverse circumstanţe desfăşurate în cele mai diverse
ipostaze.
Afectivitatea
este exprimată în creaţiile verbale (povestire expresivă, teatru de păpuşi),dar
şi în creaţiile ritmice (dans, muzică). Activitatea creatoare a preşcolarului,
implică şi latura evaluativă. Solicitarea opiniilor copiilor în urma vizionării
unui spectacol, a audiţiei unei poveşti sau bucăţi muzicale, contribuie la
dezvoltarea capacităţilor evaluative.
Poveşti ca
,,Povestea Sfântului Nicolae”, ,,Povestea lui Moş Crăciun”, ,,Povestea
bradului”, ,,Fetiţa cu chibriturile”,au adus în sufletele copiilor emoţii
puternice, iar în sufletele noastre ale adulţilor nostalgia pentru vremurile
trecute, am trăit momente unice din lumea inegalabilă a copilăriei, iar coarda
sensibilă a sufletului fiecăruia a vibrat la auzul glasului copilăriei. Astfel,poveştile, prin puterea magică a celor spuse,
aduc alinare şi vindecare, făcându-l pe cel ce o ascultă să-şi spună la un
moment dat propria poveste.
Totodată
serbările pregătite susţinute cu ocazia anumitor evenimente devin un mijloc de
educare a voinţei, a încrederii în forţele proprii, a ţinutei corecte, dar şi a
posibilităţii de a se transpune prin interpretarea unor roluri de teatru, o metodă
eficientă de a combate timiditatea şi de a le pune creativitatea şi imaginaţia
la lucru.
Datinile şi obiceiurile legate de
sărbătorile de iarnă încep la Sfantul Nicolae şi se termină în ianuarie, la Sf.
Ioan, ele cuprinzând o gamă variată, extrem de bogată în manifestări artistice,
atât în ceea ce priveşte folclorul literar, muzical şi coregrafic cât şi
reprezentările dramatice. Însă acestea excelează şi prin bogaţia şi varietatea
elementelor vestimentare, , a decorului, constituind un adevarat carnaval
popular.
Crăciunul este sărbătoarea care se păstrează,
ca şi cel mai frumos şi aşteptat moment din an. Colindatul de Crăciun a fost şi încă
este o datină.
Prin tot ceea ce presupune şi reprezintă, Crăciunul este şi rămâne încununarea
tuturor sărbătorilor de peste an, când divinitatea supremă este mai tolerantă
şi mai îngăduitoare, iar omul percepe o stare de binefacere şi de ocrotire, de
bine în general. Colindatul cu steaua este impresionant. Prin stea colindătorii
imortalizează marele eveniment creştin: astrul care i-a călăuzit în plină
noapte pe cei trei crai către locul în care s-a născut Iisus.Cu câtă emoţie şi
bucurie învaţă copiii colinde pentru Crăciun .
Literatura ca artă a cuvântului, prin
care realitatea este recreată în toată complexitatea ei, oferă copilului de
vârstă preşcolară un întreg univers de gândire şi sentimente, de aspiraţii şi
îndrăzneli. Prin joc copilul devine actor imitând realitatea, devine regizor
urmărind acţiunile celorlalţi. Teatrul contribuie la stimularea fanteziei
copiilor, care alături de cunoştinţele dobândite, îi va ajuta ca adulţi să-şi
împlinească visele, indiferent de domeniul ales. Prin participarea la un
spectacol de teatru, prin interpretarea unui rol ,copilul îşi surprinde
părinţii, educatoarea, dar mai ales pe sine însuşi. Astfel se poate juca, dar
nu aşa cum fac adulţii, ci într-un univers adaptat la capacităţile sale de
înţelegere şi memorare. Jocul de-a teatrul, de-a căluţii, de-a urşii, de-a
capra,îi ajută să se deprindă cu spaţiile,cunoaşterea propriului corp,
exerciţiul imaginaţiei, capacitatea de a se asculta pe sine şi pe ceilalţi,
sensibilitatea, modestia. Participând la scenete de teatru ,copiii
socializează, îşi stimulează inteligenţa şi creativitatea. Cu cât interes şi
răbdare urmăresc poveştile despre obiceiurile legate de Anul Nou.Le-am povestit
copiilor că în manifestările legate de Anul Nou
se integrează obiceiurile în care se umblă cu pluguşorul, sorcova, capra, urşi,
căiuti, etc.,obiceiuri care sunt cu mult mai bogate în conţinut.
Umblatul cu pluguşorul începe în ajunul Anului Nou. Ajungând la
uşa casei unui gospodar, copiii încep a ura. De obicei unul vorbeşte, ceilalţi
agitând clopoţeii şi strigând:,,hăi,
hăi”(exact ca în urătura învăţată de noi în grădiniţă).
Apariţia în seara de ajun a Anului
Nou a urşilor, caprelor, căiuţilor, , etc. alături de pluguşor este determinată
de convingerea că respectând „legea pământului” (obiceiul moştenit) oamenii vor
putea dobândi, în anul care vine, belşugul şi rodnicia holdelor, a turmelor şi
livezilor, dar şi sănătatea şi puterea mult dorite.
Jocul caprelor desfăşurat pe fond muzical
este practicat pentru a aduce noroc şi
belşug.
Ursul este o prezenţă la fel de agreată în
obiceiurile de Anul Nou. Rostogolirea urşilor în cerc, bătutul şi moartea
acestora, apoi învierea miraculoasă, redau metaforic succesiunea anotimpurilor
ce stau sub semnul acestui animal, capabil să învingă iarna şi să ştie când
vine primăvara cu adevărat.
Calul este o altă întruchipare a unor simboluri
în tradiţiile româneşti. Frumos, agil, sprinten, dar şi foarte nervos şi
imprevizibil în mişcările sale, calul este un animal îndrăgit de oameni,
reprezentând simbolul vieţii tumultoase şi al morţii. Prin tradiţie calul are
şi funcţii de protejare a gospodăriilor
şi chiar a bisericilor. În cadrul obiceiurilor tradiţionale de Anul Nou, jocul
calului (Căiuţii) este practicat pentru aceste motivaţii simbolice, dar şi
pentru spectaculozitatea dansului interpretat de purtatorii măştilor de cal.
Potrivit nivelului de înţelegere al
copiilor, dar şi particularităţilor de vârstă am abordat aceste obiceiuri în
serbarea de Crăciun spre încântarea părinţilor, dar şi plăcerea copiilor care
au memorat cu încântare versuri legate de urs, capră, pluguşor sau sorcovă.
Scenetele de teatru au un rol
important în dezvoltarea şi educarea copilului pe plan cognitiv, afectiv,
moral, estetic, volitiv fiind totodată un mijloc de socializare a preşcolarului.
Scenete de teatru organizate cu ocazia sărbătorilor de iarnă,fie că au tematică
religioasă, fie că aduc în scenă poveşti sau personaje diverse, au urmărit
aprinderea luminii bucuriei în ochii copiilor , întristarea pentru destinul
dureros al unor personaje, îngenuncherea cu mânuţele împreunate spunând o
rugăciune,devenind astfel o fereastră deschisă spre cer :,,În aşteptarea lui
Moş Crăciun”, ,,Vino, Doamne mai aproape”, ,,E vremea colindelor”, ,,Vine,
vine, Moş Crăciun”, ,,Într-o noapte de Crăciun”.Sunt
impresionante inocenţa şi candoarea micilor actori, spontaneitatea şi
sinceritatea, naturaleţea şi firescul comportamentului lor scenic. Sub semnul
bucuriei exprimate prin poezie, cântec, joc muzical şi dans,serbarea sau
evenimentul prezentat a fost un moment unic pentru cea mai importantă
investiţie a noastră-copilul.
Aflat la izvoarele vieţii şi ale
iubirii, copilul are nevoie de căldură şi voioşie pentru a se dezvolta sub
aspect psihic. Copilăria presupune sinteza celor mai de preţ valori ale vieţii:
înţelegerea, încrederea, binele, frumosul, bucuria, dragostea, fericirea;
farmecul şi prospeţimea vârstei copilăriei ne oferă resurse şi mai târziu în viaţă. De aceea e necesar ca orice acţiune educativă să cultive
frumuseţea morală prin modelele de conduiă ale celor din jur, prin transmiterea
unor norme, reguli şi valori morale. O privire deschisă, un zâmbet binevoitor,
o glumă adecvată, o uşoară ironie spusă pe un ton prietenesc sunt tot atâtea
căi de stabilire a unui climat educativ pozitiv şi eficient.
,,Ca să
poţi povesti sau cânta copiilor, trebuie să-i iubeşti,să cauţi să pricepi firea
şi lumea aparte în care trăiesc, să ştii să cobori până la nivelul
personalităţii lor. Trebuie să iei parte la toate manifestările lor sufleteşti,
într-un cuvânt, rămânând om mare să fii cât se poate de copil”(George Coşbuc).
Textele literare abordate
în perioada sărbătorilor de iarnă îi ajută pe copii să înţeleagă ce mult
înseamnă dragostea, căldura sufletescă, respectul şi toleranţa, lucruri
deosebit de importante pentru ei, iar coarda sensibilă a sufletului fiecăruia a
vibrat trăind momente unice din lumea inegalabilă a copilăriei.
Bibliografie:
Culegere de
texte literare pentru aplicarea programei în grădiniţă, Editura didactică şi
pedagogic Bucureşti, 1980
Goleman,D.
,Inteligenţa emoţională, Ed. Curtea Veche, Bucureşti, 2008
Ştefan, C.
,Kallay, E. ,Dezvoltarea competenţelor emoţionale şi sociale la preşcolari,
Ed.ASCR,Cluj-Napoca,2007
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu