Prof. Donoiu
Camelia
Grădinița P.P.
Chișoda
Practicile
tradiționale ale sărbătorilor de iarnă moștenite din cele mai vechi timpuri se
desfășoară și în prezent în forme deosebit de variate, implicând participarea
întregii colectivități, inclusiv a copiilor. Crăciunul concentrează o seamă de
ritualuri și obiceiuri între care se remarcă, în toată frumusețea și prospețimea
sa, colindatul copiilor.
Urarea de Moș Ajun
(23-24 decembrie) se practică în întreaga țară, cu denumiri variate. Astfel, în
unele părți din Muntenia, Oltenia, Transilvania și Dobrogea se întâlnesc
ajunul, moș-ajunul, buna dimineața la moș-ajun, colindatul, colinda sau la
colindeți/colindețe.În sudul Banatului, nordul Olteniei și unele părți din
Transilvania și din Crișana, obiceiul este cunoscut sub numele de pițărăi sau
pițerei - denumire ce o poartă și copiii colindători. În Bihor, întâlnim și
denumirea de a Cucuta.
Colindele copiilor
sunt scurte, vestesc sărbătoarea, urează belșug în miei, viței, purcei, pui și
cer, în versuri pline de haz, daruri cuvenite: alune pere, mere, colaci. În
Oltenia și Tansilvania, copiii, numiți pițărăi, atingeau cu bețe sau cu nuiele
stâlpii porților, ușorii ușilor de la grajduri și hambare, grinda casei și
scormoneau în cărbuni pentru a aduce noroc și belșug: ”Buna-i ziua lui
Ajun/ Că-i mai bun’a
lui Crăciun/ într-un ceas bun!/ Porci grași unsuroși/ Să-i mănânce oamenii
sănătoși./ Boi trăgători,/ Stupi roditori,/ Cai încurcători, / Oile lănoase,/
Vacile laptoase,/Pui de găină,/ Pui de rață, / Pui de toate animalele,/ Bani și
sănătate.”
Obiceiul se
desfășoară în “cete” de copii, băieți - mai rar fete - sau în grupuri
mixte. Numărul participanților dintr-o ceată este de doi, patru, cinci copii-la
categoria celor mici (de la 3-4 ani până la 6-7 ani) și de 4, 6, 7, 12 copii la
categoria școlarilor (de la 6-7 ani până la 14-15 ani).
În același sat
pot exista unul sau mai multe grupuri de vârste diferite. Manifestarea se
desfășoară de două ori- în noaptea de 23 spre 24 decembrie și în zorii zilei de
24 decembrie. Copii se adună, de obicei, la o casă unde repeta colindele, și
odată cu venirea serii își încep colindatul. Colindătorii poartă trăistuțe
atârnate de gât în care pun darurile ce le primesc, iar în mână țin un băț
numit, în unele zone, colinda sau pitar. Colinda este făcută, de obicei, din
lemn de alun frumos încrustat. Ea este purtată de câțiva băieți mai mari din
ceată, numiți uneori vatafi, și este folosită, în unele zone ale țării, pentru
scormonirea în cenușă sau în focul din vatră. Acțiunea are, în mentalitatea populară,
semnificația de a aduce noroc și belșug în casă gospodarului.
Urările copiilor
sunt de cele mai multe ori scurte, după care, în versuri pline de umor,
solicită gazdei darurile. Conținutul urării poate să fie același la fiecare
casă colindată. Copii sunt răsplăptiți întotdeauna cu daruri. Cel mai răspândit
este colacul de pâine, pregătit anume pentru acest prilej. Colacii făcuți din
făina de grau, împletiți în formă de opt, se numesc colindețe sau colindeți.
Alteori se mai numesc bolindețe, bolindeți sau bobideți. În afară de colaci
darurile pot fi compuse din fructe, bomboane.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu