Prof.pt. înv. preşc. Simion Oana
Grădinița P.P. Chișoda
Sărbătoarea
Naşterii Domnului este celebrată de creştinii din întreaga lume, fiecare ţară având
însă propriile datini şi obiceiuri. Semnificaţia sau originea multora dintre
ele s-au pierdut în negura vremilor, dar frumuseţea lor dau un plus de mister
Sărbătorilor de iarnă.
Spaţiu prin excelenţă multicultural, Banatul ne surprinde
prin multitudinea de tradiţii şi obiceiuri înrădăcinate în zonă. Excepţie nu
face nici Sărbătoarea Crăciunului, de care sunt legate credinţe populare vechi
specifice fiecărei etnii ce coabitează aici.
Colindatul, obicei străvechi pentru români
Una dintre cele mai importante festivităţi ale Crăciunului
românesc o reprezintă colindul. În unele sate din Timiş, tradiţiile vechi de
secole se mai păstrează şi astăzi, aşa că la colindat, din casă în casă, merg
atât copiii, cât şi cetele de tineri, numiţi “piţărăi”. În prima zi de Crăciun,
colindătorii merg cu „Steaua”, amintind de astrul pe care l-au urmat Cei Trei
Magi pentru a ajunge la locul unde s-a născut Pruncul Iisus. Un alt obicei este
cel al „Viflaimului” sau „Irozii”, reprezentând o scenetă prin care copiii
refac, în casa sau în curtea gazdei, povestea naşterii lui Isus. Tradiţia spune
că cel care primeşte colindul va fi binecuvântat şi va avea numai noroc în anul
care vine, un semn de bunăstare fiind şi dacă prima persoană care intră în casă
de Crăciun este un bărbat.
În unele sate se păstrează şi un alt obicei: cel mai în
vârstă membru al familiei trebuie să arunce în faţa colindătorilor boabe de
grâu şi de porumb. Bătrânii spun că, dacă boabele peste care au trecut
colindătorii vor fi amestecate cu sămânţa pe care o vor pune în brazdă, vor
avea o recoltă foarte bună în anul următor.
Tot în Banat, există şi obiceiul ca sub faţa de masă pe
care se vor aşeza bucatele sărbătoreşti, să se pună fire de fân şi seminţe de
grâu, porumb sau floarea-soarelui, care se dau apoi la vite, ca să aibă casa
linişte şi bogăţie.
Obiceiuri de Advent
Pentru comunităţile de maghiari şi germani din Banat,
sărbătorile religioase de iarnă încep cu Adventul sau „Venirea (Domnului)”,
perioadă caracterizată printr-o aşteptare bucuroasă a lui Iisus. În prima
duminică de Advent, pentru catolici începe postul Crăciunului, care durează
patru săptămâni (în tradiţia ortodoxă, postul Crăciunului începe pe 15
noiembrie, perioada premergătoare marii sărbători fiind de şase săptămâni).
Simbolul specific acestei sărbători este cununa de Advent,
formată din crenguţe de brad împletite cu panglici şi decorată cu nuci şi
conuri poleite, pe care se aşează patru lumânări, care se aprind pe rând,
duminică de duminică, până în Noaptea de Ajun. Lumânările simbolizează lumina
adusă pe pământ de Iisus Mântuitorul, fiind un simbol al speranţei.
Pentru a îndulci aşteptarea Crăciunului, în comunităţile de
germani se mai obişnuieşte să se facă un calendar de Advent –
„Adventskalender”. Calendarul conţine câte o ferestruică pentru fiecare zi care
a mai rămas până la Crăciun, în spatele căreia copiii vor găsi câte o jucărie,
dulciuri sau imagini din istoria Naşterii.
Tot în prima zi a Adventului, în unele sate din Banat, se
rupe o crenguţă dintr-un pom fructifer – cireş, vişin, prun – şi se pune
într-un vas cu apă, la căldură. Creanga, care va înflori până la Crăciun, e
ţinută în casă până la Bobotează, când e sfinţită de preot, apoi e prinsă de un
perete din grajd, pentru a proteja animalele din gospodărie.
Crăciunul pe rit vechi la sârbi
Deosebit de frumoase sunt şi obiceiurile sârbilor legate de
sărbătorile de iarnă. Aceştia sărbătoresc Ajunul Crăciunului după calendarul
gregorian, pe 6 ianuarie. Una dintre tradiţii este aprinderea Badnjakului – un
trunchi de stejar tânăr – în cuptorul casei sau, mai nou, în curtea bisericii.
Acest lemn tânăr îl simbolizează pe Mântuitor şi intrarea lui în lume, iar
arderea Badnjakului reprezintă căldura iubirii lui Hristos. Se spune că numărul
mare al scânteilor provocate de arderea lemnului semnifică şi bogăţia din casa
respectivă, pentru anul care vine.
Un alt obicei al sârbilor de Crăciun este ca gospodinele să
aducă în casă paie, care semnifică ieslea Pruncului Iisus. Primul musafir de
Crăciun trebuie să fie bărbat. Asupra acestuia se aruncă grâu, iar el trebuie
să adune nucile pe care gazda le aruncă în cameră, prin paie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu