Prof.înv.prșcolar Chihaia Gabriela
Grădinița cu pp “Voinicelul”
Șc. Gim. “Sfânta Maria” Botoșani
Crăciunul mai este numit şi sărbătoarea familiei, este sărbătoarea când
toţi se reunesc părinţi ,copiii nepoţi îşi fac daruri,se bucură de momentele şi
atmosfera din jurul mesei,cu credintă ca prin cinstirea cum se cuvine a
sărbătorii vom avea un am mai bun si mai bogat.La sate sunt pastrate mai bine
tradiţiile si obiceiurile specifice acestei sărbători.
La români sărbătorile de
iarnă în special Crăciunul sunt sărbătorile de suflet.Amintirea copilăriei ce
ne revine puternic în suflet şi în minte ,zăpezile bogate şi prevestitoare de
rod îmbelşugat,colindele şi clinchetele de clopoţei,mirosul proaspăt de brad
dar şi de cozonaci,nerabdarea aşteptării darurilor sub pomul de iarnă toate
crează în sânul familiei o atmosferă de linişte si iubire. Decembrie este luna
cadourilor şi a sărbătorilor de iarnă (Sfântul Nicolae, Crăciunul, Anul Nou) şi
poate unul dintre cele mai aşteptate momente ale anului mai ales pentru cei
mici care ard de nerăbdare să vadă ce primesc de la Mos Nicolae în ghetuţele
pregătite de cu seară.
De la Sfântul Nicolae până
la Sfântul Ion românii se simt în
sărbători.Cel mai important este Crăciunul considerat ca sărbătoarea naşterii Domnului nostru Iisus
Hristos.Oamenii au adaptat-o creând tradiţii si obiceiuri conform culturi lor
specifice . Acest obicei din seara Sfântului Nicolae a luat naştere la oraş şi
s-a răspandit şi în mediul rural. Fiecare traieşte din plin sărbătorile, însă nu
toată lumea cunoaşte adevaratele istorii şi semnificaţii ale datinilor de iarnă
. Pentru a aprecia mai mult tradiţiile, vă oferim o mică istorie a Moşului
Nicolae.
Pe 6 decembrie, este ziua
Sfantului Nicolae iar, dupa traditia populară, aceasta este prima zi de iarnă. Credincios, Sfantul Nicolae este
faptuitor de minuni si martir pentru credinţa in Iisus. La romani, Sfantul
Nicolae este închipuit ca un moş cu barba albă care poate aduce ninsoarea
scuturandu-şi bărbia. Datorită tradiţiei occidentale, Moş Nicolae este şi cel
care face cadouri celor mici. În seara din Ajun (5 decembrie), parinţii pun în
încălţămintea copiilor, pe care aceştia şi-o pregătesc cu mare grijă, multe
dulciuri şi, uneori, jucării. În unele locuri există şi obiceiul de a pune alături
de cadouri şi o nuieluşă care ar trebui să ii cumintească, măcar în principiu,
pe copii care nu s-au purtat bine în timpul anului.”Copii cuminţi primesc
dulciuri şi jucării iar cei obraznici nuieluşe “aşa auzeam în copilărie de la
parinţii nostrii .Acum la vremea maturitatii ne amintim cu bucurie de acele
seri nimunate când ne pregăteam cizmuliţele şi asteptam cu nerăbdare să vină
Moş Nicolae să ne lase în dulciuri şi jucării. Sfantul Nicolae mosteneşte la moartea ambilor părinti, toată
averea familiei pe care se hotaraşte să o folosească în scopuri umanitare,
ajutându-i pe cei săraci. El
este cunoscut ca protector al copiilor mici, al călătorilor, al comercianţilor,
al celor acuzaţi pe nedrept, al fetelor nemăritate şi mireselor. Legenda istoriei lui Moş Nicolae vorbeste despre un nobil sărac care avea
3 fete pe care nu le putea marita din cauza situaţiei financiare precare. Se
spune că Nicolae de Mira, inainte de a deveni Sfant, a decis să-l ajute pe
acest nobil lasând câte un saculeţ cu aur la uşa casei acestuia de fiecare dată
când una dintre cele trei fete a ajuns la vârsta măritişului. Vrând să ştie
cine ii face aceste cadouri, nobilul a urmarit la cea de-a treia fată uşa
casei. Povestea spune că Nicolae s-a urcat pe acoperiş şi a dat drumul săculeţului
prin hornul casei
în nişte sosete puse la
uscat. Astfel s-a nascut ideea ciorapilor atarnaţi la gura sobelor şi a şemineelor
în care se primeau cadourile.
Repertoriul tradiţional al obiceiurilor şi tradiţiilor
româneşti cuprinde pe lângă colindele propriu-zise - cântece de stea,
vicleimul, pluguşorul, sorcova, vasilica, jocuri cu măşti (ţurca, cerbul,
brezaia), teatrul popular, dansuri (căluţii, căluşerii) - şi o seamă de datini,
practici, superstiţii, ziceri, sfaturi cu originea în credinţe şi mituri străvechi
sau creştine. Dintre acestea, care exprimă înţelepciunea populară, realul sau
fantasticul, esenţe ale bogăţiei noastre spirituale, redăm câteva specifice
diferitelor zone ale ţării.Pe 20 decembrie in calendarul ortodox se
sarbatoreste ziua Sfantului Ignat. In aceasta zi datina randuieste sa fie taiat
porcul de Craciun. Pentru ca taranii cred ca un porc neinjunghiat in aceasta zi
nu se mai ingrasa pentru ca isi viseaza cutitul. Nerespectarea acestui obicei
poate provoca, dupa unii, incidente neplacute. In mod evident, si acest obicei
pastreaza elemente de ritual pagan (in Egiptul Antic si in Grecia Antica porcul
era sacrificat in cinstea unor zeitati. În Bucovina, în Ajunul Crăciunului se
pun pe masă un colac şi un pahar de apă, deoarece se crede că sufletele celor
răposaţi vin în această noapte pe la casele lor, gustă
Cu o săptămână înainte de Crăciun, în zona
Codru din Maramureş încep pregătirile pentru colindat, culminând în cele două
zile anterioare sărbătorii, când se pregătesc mâncărurile şi se împodobesc
interioarele locuinţelor: masa cu faţa brodată, feţe de perne ornamentate, pe
pereţi se pun şterguri şi blide ornamentate, crengi de brad, baniţa, busuioc,
brebenoc. Aluatul frământat în noaptea de Crăciun e bun de deochi pentru vite.
În Ajunul
Crăciunului se leagă pomii cu paie, pentru că aceşti pomi să lege rod bogat.
Pomul Crăciunului imbracă în sate din zona Codru aspecte diferite,
deosebindu-se de bradul cu elemente ornamentale cumpărate din oraş.
Cel mai răspândit era pomul cu cercuri din nuiele de
salcie sau din sârmă, îmbrăcate în hârtie colorată, peste ele sunt trecute
sfori din aţă de fuior pe care sunt înşirate boabe de fasole albă.
În alte sate se făcea pom împodobit cu paie
de grâu tăiate scurt şi înşirate pe sfoară, delimitate de floricele de porumb.
Fasolea albă simboliza "curăţirea sufletului". Unii locuitori
preferau pomul de vâsc, pe care se aplicau panglici de hârtie colorată.
În seara de 23 spre 24 decembrie, până după miezul nopţii
şi în unele locuri până la ziuă, cete de copii merg din casă în casă cu
colinda: Moş-Ajunul, Bună-dimineaţa, Colindişul sau Bună-dimineaţa la Moş-Ajun.
În unele părţi din Ardeal, copiii care merg cu colindatul se numesc piţărăi sau
pizerei. După credinţa populară, ei sunt purtători de noroc şi fericire.
Prin unele părţi, băieţii, dar mai cu seamă
cântăreţii bisericeşti umbla cu icoana în ziua de Ajunul Crăciunului - o icoană
pe care este zugrăvită naşterea lui Iisus Hristos în mijlocul staulului.
Oamenii, când se dau la băut rachiu sau vin în sărbătorile Crăciunului, nu zic
că beau, ci că se cinstesc.
BIBLIOGRAFIE
1.Constantin Eretescu –“Folclorul literar al
ronânilor”,editura Compania 2007.
2.Narcisa
Alexandru Stiuca-Sarbatoarea noastra de toate zilele –sarbatori in
cinstea iernii,Editura Cartea de buzunar,2005
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu