Prof. înv. primar MĂRICUŢ MĂRIOARA
Şcoala Gimnazială „Florian Porcius” Rodna
,,Un popor fără tradiţii este un
popor fără viitor.”
Cele mai de preţ comori şi
totodată mărturii ale existenţei noastre pe aceste meleaguri sunt tradiţiile şi
obiceiurile păstrate şi transmise din generaţie în generaţie.
Tradiția reprezintă ansamblul de datini, obiceiuri,
credințe care se statornicesc în cadrul unor grupuri
sociale şi care se transmit din generație în generație.
Obiceiul este o deprindere consacrată comună unui popor sau unei comunități. Este o manifestare
spirituală inedită şi originală care nu este la fel pe întreg cuprinsul țării.
Datinile şi credinţele,
lirica şi muzica populară, meşteşugurile şi arta populară constituie
patrimoniul spiritual inestimabil care oglindeşte forţa creatoare a
românilor.
Tradiţiile româneşti constituie una
din valorile inegalabile şi incontestabile ale portului nostru şi nu trebuie să
lăsăm timpul şi evenimentele lumii moderne să ne facă să le uităm: „Pe-un
picior de plai, pe-o gură de rai” ne-am născut şi trăim, iar datoria noastră
morală este de a păstra şi a cultiva în sufletele generaţiilor ce ne urmează
dragostea pentru valorile care ne-au înconjurat din totdeauna şi ne-au definit;
mai avem datoria de a arăta atât semenilor noştri din acest spaţiu, cât şi
altora, frumuseţile fizice şi bogăţia morală a ţării noastre.
La români, luna decembrie
este o lună a datinilor şi obiceiurilor, a celor mai frumoase sărbători de
peste an. Sarbătorile sunt întotdeauna un prilej de manifestare a bucuriei. Poporul
român a ştiut mereu să guste sărbatoarea
prin obiceiuri şi tradiţii de o deosebită frumuseţe.
Sărbătorile de iarnă,
îndeosebi cele de Crăciun sunt adevărate sărbători de suflet. Amintirile
copilăriei ce ne revin puternic în minte şi suflet, zăpezile bogate şi
prevestitoare de rod îmbelşugat, colindele şi clinchetele de clopoţei, mirosul
proaspăt de brad, dar şi de cozonaci, nerăbdarea aşteptării darurilor sub pomul
de iarnă, toate creează în sânul familiei o atmosferă de basm, linişte
sufletească şi iubire.
Prima sărbătoare este
Sfântul Nicolae, pe 6 decembrie. În ajunul acestei zile, copiii îşi pregătesc
ghetuţele pentru a primi daruri de la cel care a fost un model de viaţă, Moşul
Nicolae.
20 decembrie este Ziua de
Ignat, când gospodarii taie porcul pentru Crăciun, iar gospodinele încep să
pregătească bucate tradiţionale: cârnaţi, caltaboşi, afumături, jumări, tobă şi
alte bunătăţi.
Cel mai aşteptat este însă,
Crăciunul, considerat ca sărbătoare a naşterii Domnului, precum o spun şi
versurile:
„ Dintre toate câte sunt
Sǎrbǎtori pe-acest pǎmânt,
Nu e alta mai frumoasǎ
Decât Crǎciunul cel
Sfânt”.
Una dintre cele mai
răspândite datini la români este colindatul, un ritual compus din texte
ceremoniale, dansuri si gesturi. Astfel, în ajunul Crăciunului, cete de
colindători, prin colinde vechi şi frumoase, vestesc pe la casele gospodarilor
naşterea lui Hristos.
Colindătorii sunt
aşteptaţi în casele lucind de curăţenie şi frumos împodobite şi sunt răsplătiţi
de gospodari cu covrigi, fructe, nuci, colăcei sau chiar bani. Cei adulţi sunt
invitaţi la o ţuică fiartă, vin şi cozonac. În zona noastră, se aud colinde
precum: O, ce veste minunată!, Deschide uşa, creştine!, Sculaţi, sculaţi,
boieri mari!, Coborât-o, coborât, Trei păstori şi multe altele.
Alături de colinde, care
răsună pe uliţele satului, în ajunul de Crăciun, în zona noastră, pe Valea
Someşului, se mai păstrează şi alte obiceiuri. Tinerii feciori, costumaţi
potrivit rolurilor pe care le interpretează, prezintă, în casele oamenilor care
doresc să-i primească, piese de teatru nescris, dramatizări care prezintă
întocmai evenimente din trecut. Este vorba despre „Banda Jianului”, teatru ce relatează
evenimente din timpul haiducilor, amintind despre cei ce au luptat pentru
libertate. Un alt obicei prezentat sub formă de teatru este „Irodul”,
dramatizare ce prezintă evenimentele din timpul naşterii Mântuitorului.
După sărbătoarea
Crăciunului, urmează cea a Anului Nou.
În noaptea de trecere spre
noul an, auzim uratul cunoscut sub numele de Pluguşor, obicei legat de speranţa
fertilităţii, versuri în care copiii urează pentru sănătate, fericire şi
prosperitate şi pentru împlinirea dorinţelor în noul an.
Să vă fie casa, casă;
Să vă fie masa, masă;
Şi la anul să trăiţi,
Să vă găsim înfloriţi
Ca merii,
Ca perii,
În mijlocul verii,
Ca toamna cea bogată
De toate-ndestulată.
Pe lângă colindele
religioase, există vechi colinde laice cum sunt: Capra, Ursul, Steaua, Buhaiul
. Acestea sunt în fapt, jocuri cu măşti şi costumaţii speciale confecţionate de
meşteri locali şi care ironizează personajele negative ale lumii satului.
Boboteaza (6 Ianuarie) şi
cu Sfântul Ioan (7 Ianuarie), aproape că formează una şi aceeaşi sărbătoare. Cu
ocazia acestei sărbători, sunt colindaţi , mai ales cei care poartă numele de
Ion, iar tinerii, feciori şi fete se costumează în “Crăciuni” şi colindă
uliţele satului.
Începând cu a treia zi de
Bobotează, preotul sfinţeşte casele cu apa care a fost sfinţită în ziua acestei
sărbători, după liturghie. Oamenii ţin post negru până ce vine preotul şi beau
din această apă sfinţită. Preotul este precedat de copii îmbrăcaţi în camasi
albe, sună din clopoţei şi deschizând calea preotului, cântă troparul
Bobotezei:
În Iordan botezându-te,
tu, Doamne
Închinarea Măririi ai
arătat
Şi lumea ai luminat
Mărire Ţie!
Tradiţiile şi obiceiurile legate de
sărbătorile de iarnă constituie o bogăţie spirituală de mare valoare a
poporului nostru, care merită să fie transmisă mai departe generaţiilor tinere.
Valorificând frumuseţea tradiţiilor şi obiceiurilor populare în cadrul
serbărilor cu şcolarii, reuşim să înfrumuseţăm viaţa copiilor, îi ajutăm să
cunoască tradiţiile româneşti şi rolul important pe care-l au în viaţa
oamenilor din cele mai vechi timpuri, modul cum aceste tradiţii au dăinuit
peste timp.
BIBLIOGRAFIE
Ion
Apostol Popescu : “Studiu de folclor si artă populară”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu