Prof. Alexa Ana, Şc. Gimnazială
Nr.12-Grăd. Nr.15 Botoşani
Sărbătorile de iarnă cu farmecul lor sunt
aşteptate an de an de oamenii din întreaga lume cu o mare bucurie . La români,
aceste sărbători se desfăşoară între 24
decembrie şi 7 ianuarie, având ca punct central sărbătoarea Crăciunului,Anului
Nou şi a Bobotezei.
Naşterea Domnului a fost considerată încă din
vechime una din cele mai mari sărbători creştine,oamenii întâmpinând-o cu
rugăciuni,pelerinaje religioase şi cu multă veselie în toate casele
deoarece „Crăciunul
nu este o perioadă,nici un sezon,ci o stare de spirit. Adevăratul spirit al
Crăciunului înseamnă să preţuieşti pacea şi bunăvoinţa,să oferi din plin
,compasiune.” Calvin Coolidge.
Crăciunul este sărbătoarea cea mai încărcată
de obiceiuri,tradiţii,rituri,practici,credinţe. În aşteptarea Crăciunului şi a
Anului Nou,oamenii devin mai buni,mai generoşi şi mai optimişti. Ei speră că
Naşterea Domnului va veni cu sănătate,bunătate şi pace.
Caracteristica
acestor sărbători o constituie repertoriul
bogat de datini şi obiceiuri,adevărate realizări
artistice,literare,coregrafice şi muzicale.
Sărbătoarea Naşterii Domnului are o importanţă
deosebită ,fiind sărbătoarea familiei, dar în mod special a copiilor şi
tinerilor care încep să se constituie în cete de colindători ce învaţă aceste
cântece tradiţionale de Crăciun. De cum începe postul, îşi pregătesc
repertoriul şi apoi merg la colindat,nu numai la rudenii,ci şi la întreg satul
sau spaţiul în care locuiesc.
Deşi cântată în grup,colinda se cântă la
unison. De obicei se colindă în ajunul şi în ziua de Crăciun dar şi în ajunul
Anului Nou. Colindatul este un spectacol ce dă o mare solemnitate sărbătorilor
de iarnă,iar primii care pornesc cu
colinda în dimineaţa de ajun sunt copiii şi tinerii. Aceştia merg la casele
gospodarilor cântând „ Bună dimineaţa la Moş Ajun!”,”În seara de Moş Ajun”,” Sus
,boieri nu mai dormiţi”, „Sus la Poarta raiului”,”Steaua „ şi alte colinde
dedicate Naşterii Domnului. Colindele lor sunt scurte,vestesc
sărbătoarea ,urează belşug gazdei
colindate care îi răsplăteşte cu
mere,nuci,colăcei şi bani. O casă colindată beneficiază de binecuvântarea lui
Dumnezeu.
”Steaua”,”Vifleimul”,”Irozii” vestesc şi
preamăresc Naşterea lui Iisus,venit pe lume ca să mântuiască oamenii de păcate.
Totodată exprimă bucuria oamenilor cu
ocazia acestor sărbători. Mergând
din casă în casă pentru a-L vesti tuturor pe Hristos,colindătorii devin
apostoli,martorii împlinirii făgăduinţei trimiterii lui Mesia în lume,spre
mântuirea întregii făpturi.
Obiceiul de a merge la fiecare casă şi de a
vesti prin cântec Naşterea pruncului Ceresc se păstrează în viaţa românilor,în
modul specific în care ei serbează apropierea Crăciunului. Colindatul,chiar şi
în mediul urban ,a rămas o sărbătoare a comunităţii, a copiilor şi tinerilor
care colindă,dar şi a celor care primesc colindătorii şi răsplătesc cu daruri
osteneala lor.
Creaţii anonime ,colindele au un limbaj
vechi,reprezentând cântecul nostru strămoşesc şi una dintre cele mai vechi
forme de manifestare a folclorului religios românesc.
Colindele pot fi:colinde religioase şi colinde laice. Cele religioase
au o origine literară şi se referă la Iisus, sunt inspirate din Sfânta
Scriptură iar prin versurile lor duioase şi pline de credinţă se descifrează
sensurile adânci ale unei trăiri religioase autentice,bazate pe mărturia de
nezdruncinat a dreptei credinţe. Colindătorii le cântă cu încredinţarea că sunt
solii unei lumi mai bune,cu binecuvântarea Domnului care a venit între noi „Să
se nască şi să crească,să ne mântuiască”.
Colindele lumeşti au caracter liric şi sunt
adaptate de colindători la situaţia celor cărora le cântă.
Minunate creaţii populare, ele s-au păstrat
din generaţie în generaţie şi au răsunat an de an în casele creştinilor ,în
noaptea sfântă a Naşterii Domnului, colindătorii ducând cu ei voia
bună,dragostea şi cinstea.
Având în centrul lor persoana Mântuitorului
nostru Iisus Hristos,colindele descriu întruparea şi naşterea Lui cea mai
presus de minte şi o exprimă în mod simplu,cu sentimentul trăirii unui mare
adevăr de credinţă: „Fiul lui Dumnezeu s-a născut”.
Prin frumuseţea muzicii şi poeziei lor,prin
numărul lor mare,colindele domină sărbătoarea Crăciunului. La români,
colindul reprezentă liantul dintre
generaţii şi este păstrat mai fidel decât la oricare alt popor.
Colindele au
însoţit mereu viaţa zbuciumată a poporului român,încercând să-i aline
suferinţele şi
să-l întărească în
credinţa sa în Dumnezeu. Dintotdeauna românul a ştiut să colinde ,trăind cu
intensitate farmecul Crăciunului, prin urmare să preţuim adevărata lor valoare
şi an de an să le intonăm cu plăcere simţind bucuria şi plăcerea sufletească pe
care numai colindele ni le pot produce.
BIBLIOGRAFIE:
- Pop Mihai,
Ruxăndoiu Pavel, Folclorul literar românesc,Editura
Didactică şi Pedagogică,Bucureşti,1991
- Ghinoiu ,I - Mică enciclopedie de tradiţii
româneşti,Editura Agora,2008
- Noica,Constantin
–Pagini despre sufletul românesc,Editura
Humanitas ,Bucureşti,1991
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu