prof. Dana Tileagă
Majoritatea
tradițiilor românești sunt legate de sărbătorile religioase. Ele diferă de la o
zonă la alta.Varietatea tradițiilor și obiceiurilor românești se datorează și
trecutului zbuciumat pe care l-am avut, alături de cei care au venit în țara noastră
și s-au stabilit aici, și-au întemeiat familii, au adus cu ei datini și
obiceiuri și au împrumutat de la noi, de aici rezultând un mozaic de tradiții.
În continuare ne vom referi la
sărbătorile de iarnă. Prima sărbătoare care deschide lanțul de sărbători este
cea din 6 decembrie: Sfântul Nicolae. El este cunoscut ca protector al
copiilor mici, al călătorilor, al comercianţilor, al celor acuzaţi pe nedrept,
al fetelor nemăritate şi mireselor. Obiceiul la români este ca in ajun copiii
să-și pregătească ghetuțele în care vor
găsi dimineața dulciuri aduse de moș Nicolae. Legenda spune că Sfântul Nicolae a ajutat trei sărmane fete din orasul
său, aducându-le dar de zestre, noaptea, fără
a fi văzut. Din cauza sărăciei tătăl lor vroia să le vândă.
Aflând de intenţia lui disperată, episcopul Nicolae aruncă noaptea, de trei ori
la rând, în casa lor câte o pungă de galbeni. Tradiția spune că de atunci în fiecare noapte a Sfântului Nicolae, cei
dragi nouă, și în special copiii, primesc daruri, de la Mosul care nu li se
arată niciodată.
Una din
cele mai importante tradiții care are loc pe 20 decembrie este Ignatul sau
tăierea porcului. Se spune că porcul care n-a fost tăiat în această zi
nu se mai îngrașă, căci și-a văzut cuțitul. În tradiția populară, Ignatul este
o divinitate solară care a preluat numele și data de sărbătorire a Sfântlui Ignație
Teoforul. Pentru oameni de la țară, Ignat a fost un om necăjit care vrând să-și
taie porcul a nimerit securea în capul tatălui său omorîndu-l .S-a căit toată viața
lui dar în final legenda spune că pe atunci Dumnezeu și Sf. Petru, umblănd pe
pământ, l-au iertat. Fiecare zonă a țării are ritualul său privind tăierea
porcului. După tăiere și tranșare, urmează pomana porcului, la care i-au parte
cei ai casei și ajutoarele. După tăierea porcului , femeiele încep să
pregătească preparatele tradițonale pentru Crăciun: cârnați, chiscă, pastramă
etc.
Pe 24 decembrie se sărbătorește
Ajunul Crăciunului. Naşterea
Domnului este anunţată la noi prin colinde, iar cei care pornesc cu
colindatul, în ziua de Ajun, sunt în special copiii Aceștia sunt primiți de creștini cu mere,
nuci, colaci și eventual bănuți. Se spune că pentru a ne scăpa de păcate,
Dumnezeu a lăsat colindele, ca în fiecare an la Crăciun numele cel sfânt al
Domnului să vină la urechile oamenilor şi să nu fie tentaţi să facă lucruri
rele. Potrivit tradiţiei, atunci când colindele nu se vor mai auzi pe pământ,
vor ieşi diavolii şi lumea va încăpea pe mâna lor. Aceste
colinde sunt creaţii populare care conţin mesaje speciale (religioase sau
satirice la adresa celor uraţi). Colindele religioase sunt foarte asemănătoare
în toate zonele ţării, cele mai cunoscute şi apreciate fiind: “O, ce veste
minunată”, “Steaua”, “Trei păstori”, “La Vifleim colo-n jos” și se cântă.Tot în
această zi se așteaptă preotul pentru a vesti Nașterea Domnului.
Gospodinele
pregătesc bucatele pentru masa de Crăciun, pe care le pun într-un coș spre a le
aduce a doua zi la biserică spre sfințire.
Tot în această zi se împodobește bradul.
Copiii își ajută cu bucurie părinții la împodobire bradului cu globuri,
beteală, instalații de lumină și mai ales așteaptă cu nerăbdare darurile de sub
brad, care potrivit tradiției sunt aduse de Moș Crăciun. Imaginea lui Moș
Crăciun acum cu plete albe, îmbrăcat în costum roșu și sacul plin de jucării,
venind cu sania trasă de reni este preluată din occident, fiind o imagine
comercială. În schimb, tradiția creștină se spune că Moș Crăciun ar fi fost
proprietarul staului în care Fecioara Maria a născut. El ar fi fost un om rău
și ar fi refuzat-o pe Maria de nu intervenea soția lui Crăciuneasa. Ca urmare,
că femeia i-a ajutat pe străini, el i-ar fi tăiat mâinile de la coate, dar
acestea s-au refăcut miraculos în scalda Pruncului. Pentru fapta sa bună, ea a
devenit patroana moașelor iar el Crăciun văzând minunea se creștinizează
devenind primul dintre sfinți.
Pe
25 decembrie sărbătorim Crăciunul care este o sărbătoare foarte
importantă pentru creştini: este sărbătoarea Naşterii Domnului, timp al bucuriilor,
al păcii şi al liniştii sufleteşti.
Sărbătorirea
Crăciunului se continuă pe 26 decembrie urmată de sărbătoarea Sfântul Ștefan pe 27
demebrie. Pe cei care îi cheamă Ștefan; Ștefana își serbează ziua numelui.
În ajunul Anului Nou toată
familia se îmbracă în haine noi iar pe masă se așează cele mai bune bucate.
Noaptea Anului Nou reprezintă un motiv de veselie pentru că se spune că felul cum îți începi
anul așa va fi cel care va urma. Tradițional, numele trecerii dintre ani este
Îngropatul anului sau Înoirea anului, termenul de revelion fiind introdus
recent.
În seara de Ajun se
obișnuiește să se umble cu Plugușorul, recitându -se din casă-n casă. Este
practicat de copii sau adolescenți. Dar se spune că, mai demult, il practicau numai
bărbțtii în puterea vârstei. Izolat (in județele Botoșani și Galați) este
consemnată si prezența femeilor în grup. În general, se practică în grupuri
mici, de 2-3 oameni. Mai demult, se ura si în grupuri mai mari, care iți
alegeau un vătaf. Recitarea textului este insoțită de sunetul clopoteilor, al
buhaiului și de pocnetul bicelor. În scenariile mai complexe ale obiceiului
apar și instrumente muzicale (fluier, cimpoi, toba, cobza, vioara), dar și
pocnitori care amplifică atmosfera gălăgioasă în care se desfășoară obiceiul.
Pluguțorul
este un obicei general, practicat de români cu prilejul Anului Nou. Obicei
agrar, cu adânci rădăcini în spiritualitatea romanească, plugușorul este o
colindă; o colindă agrară declamată, cu elemente teatrale, avand ca subiect
munca depusă pentru obținerea pâinii. Plugul, ornat cu hârtie colorată,
panglici, șervete, flori, pe care se punea, eventual, și un brad, era o
prezență nelipsită în cadrul acestei colinde. Acum este, mai mult, o prezență
simbolică, în urături.
Începând cu Ignatul
şi sfârşind cu zilele Crăciunului, prin alte părţi începând cu zilele
Crăciunului, iar prin altele obişnuindu-se numai în ziua de Sfântul Vasile,
există obiceiul ca flăcăii să umble cu capra .
Capra"
este - de fapt - un om mascat, ascuns sub un costum larg, care ţine deasupra
capului un băţ în vârful căruia este cioplit un fel de cap de capră. “Falca” de
jos a “caprei” este mobilă, astfel încât gura acesteia poate închide sau
deschide, dar mai ales poate “clămpăni”, făcând un zgomot specific. În jurul
caprei cântă şi dansează alţi colindători mascaţi şi costumați specific, unii
dintre aceştia fiind instrumentişti cu acordeon, fluier, tobă sau chiar vioară.
Asemănător cu “Capra” este
obiceiul de a umbla cu “Ursul”, această datină avându-şi de asemenea originea
într-un cult geto-dac, ce urmărea fertilizarea şi purificarea solului şi a
gospodăriei.
Ursul este întruchipat de un flăcău care poartă pe cap, pe umeri şi pe
spate blana unui astfel de animal, având în jurul urechilor nişte ciucuri roşii.
,Steaua" este un colind care începe din prima seară a
Crăciunului şi se încheie la Bobotează. Acest obicei vrea să amintească steaua
care a vestit naşterea lui Iisus şi i-a călăuzit pe cei trei magi. Micul cor al stelarilor, care intră în imobil
în zilele Crăciunului, cântă versuri religiose despre naşterea lui Isus:
"Steaua sus răsare"; "În oraşul Vitleem"; "Trei crai
de la est".
Sorcova este obiceiul conform căruia în dimineata zilei de 1
ianuarie de ziua Sf. Vasile, copiii, dar şi cei mari, merg şi seamană,
simbolic, cu boabe de grâu şi orez, pe care le aruncă în casă şi asupra celor
din casă.
Ziua
de 5 ianuarie este dedicată ajunului Bobotezei. Preotul este așteptat de către
creștini din nou pentru ale sfinți casele. În această zi se ține post. Unii
oameni țin post negru pentru a fi feriți de boli. În unele zone se fac descântece și farmece pentru
dragoste . Tradiția spune că în această noapte fecioarele își pot visa ursitul.
Tot în această noapte se deschid cerurile, iar celui care vede acest lucru i se
îndeplinesc dorințele.
Pe
6 ianuarie este Botezul Domnului și
preoții sfințesc apele. În această zi se face Agheasma Mare pe care creștinii
pot lua din ea câte o înghițitură dimineața pe stomacul gol pâna la Odovania
Praznicului Botezului Domnului care se sărbătorește pe 14 ianuarie.
În ziua de 7 ianuarie prăzmuim
Soborul
Sfântului Ioan Botezatorul. Sfantul Ion este considerat ocrotitorul pruncilor, iar mamele se roagă lui pentru a
naște copii sănătoși. Se zice ca cine nu se veselește în Ziua Sf. Ion va fi trist tot anul.
Potrivit tradidiilor, în ziua Sfântului
Ion se încheie perioada Sărbătorilor de iarna, începute de ziua Sf.
Nicolae (6 decembrie).
Bibliografie:
1. Liliana Petruș-,,Tradiții și obiceiuri
românești”, editura Flacăra 2011.
2. Revista ,, Interferențe în educație”- art. Tradiții și obiceiuri de iarnă- dec. 2010.
3. Sursa: www.creștinortodox.ro –art. Sărbătoarea Sfântului Ierarh
Nicolae, art. Plugușorul o colindă agrară.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu