TRADIŢII ŞI OBICEIURI DE CRĂCIUN DIN ZONA HĂDĂRENIULUI

Prof. învăţ.primar Şuteu Simona-Cristina

Şcoala Gimnazială Cheţani, judeţul Mureş

            Situat pe Valea Arieşului, aproape de confluenţa cu Mureşul, Hădăreni este un sat din judeţul Mureş în care se mai păstrează unele din obiceiurile de Crăciun, obiceiuri de mult uitate în zonele urbane.

            Ca în fiecare sat transilvănean, şi în satul nostru se păstrează obiceiul de a merge cu colindul.

            În ziua de Ajun, copiii cu vârsta de până la 15 ani merg la colindat cu straiţa. Acest lucru presupune ca ei să se organizeze, încă cu mult timp, înainte în cete de colindători care nu au un anumit număr de persoane şi pot fi formate din cete de fete, cete de băieţi sau cete mixte.

            Ceata îşi stabileşte colinda pe care o va zice la fiecare casă, iar la ora amiezii, când bat clopotele la biserica din sat, copiii pornesc la colindat.

            Ceata intră în fiecare gospodărie, se aşează la intrarea principală a casei şi întreabă:

„Bună sara, sara lui Crăciun, colindăm?”, iar gazda, după ce le răspunde : „Colindaţi, colindaţi!”, copiii încep colindul.

            Unele din cele mai vechi colinde care se cântă pe la noi sunt „Rătăceam printr-o grădină”:

Rătăceam printr-o grădină

Florile dalbe, flori

Mă-întâlni cu o albină.

Albina strângea din flori

Florile dalbe, flori

Ceară pentru sărbători.

Din ceară făcea lumini(lumânări)

Florile dalbe, flori

Să le dea Sfintei Marii.

Când luminile ardeau

Florile dalbe, flori

Îngerii din cer râdeau.

Când luminile s-au stins

Florile dalbe, flori

Îngerii din cer au plâns.

şi „Cine umblă prin grădină”:

                                                Cine umblă prin grădină

                                                Flori dalbe

                                                Dumnezo cu crucea-n mână.

                                                Şi pe cruce ce-ni aduce

                                                Flori dalbe

                                                Şi pe cruce ce-ni aduce

                                                Un colac de grâu frumos

                                                Flori dalbe

                                                Ca şi faţa lui Hristos.

, iar la sfârşit, colindătorii încheie cu urarea:

                                                „Rămâi gazdă sănătoasă

                                                Cu colinda veseloasă

                                                Cu naşterea lui Hristos

                                                Să vă fie de folos!

                                                La anul si la mulţi ani!”.

            Copiii primesc dulciuri pe care şi le pun în straiţă, apoi pleacă la următoarea casă şi tot aşa, până colindă întreg satul. Unele dintre femeile mai în vârstă păstrează încă obiceiul de a le oferi nepoţilor „pupăză”, care este un fel de colac făcut în casă şi copt pe vatra cuptorului, ornat cu boabe de fasole. Aceste pupeze sunt o încântare pentru copii.

            Cetele de copii răsună în întregul sat până pe înserate, fiind primii care vestesc Naşterea Mântuitorului.

            Odată cu venirea serii, merg în sat din casă în casă, să vestească venirea pe lume a pruncului Iisus, băieţii cu steaua. Şi aceştia se pot organiza în cete mai mici, de 2-3 băieţi, sau merg singuri.

            Pe o sită veche, ei îşi confecţionează o stea de lemn pe care apoi o îmbracă în staniol sau hârtie creponată, iar în mijloc au o iconiţă cu Fecioara Maria şi pruncul Iisus. La spate, steaua are un resort, care atunci când este mişcat, steaua înaintează, apoi revine, ea fiind mişcată în timpul în care copiii spun steaua. Copiii intră în casă şi spun: „Primiţi cu steaua?”, iar gazda răspunde : „Primim, primim!”, iar băieţii încep:

                                                „Steaua sus răsare

 Ca o taină mare

                                                Steaua străluceşte

Şi lumii vesteşte.

                                                Că astăzi Curata,

Preanevinovata,

                                                Fecioara Maria

Naşte pe Mesia.

În ţara vestită,

Betleem numită,

                                                Magii cum zăriră

Steaua şi porniră.

                                                Mergând după rază,

                                                Pe Hristos să-l vază.

                                                Şi dăcă porniră

                                                Îndată-l găsiră,

                                                La dânsul intrară

                                                Şi se închinară.

                                                Cu daruri gătite,

                                                Lui Hristos menite,

                                                Ducând fiecare

                                                Bucurie mare.

                                                Care bucurie

                                                Şi aici să fie

                                                De la tinereţe

                                                Pân’ la bătrâneţe.”

            La sfârşit, aceştia sunt răsplătiţi cu bani.

            După steauă urmează tinerii necăsătoriţi care merg la colindat în cete la rude şi prieteni. Iar după ce au colindat, sunt poftiţi în casă şi sunt răsplătiţi cu bucate alese şi băutură.

            Specific zonei este faptul că în seara de Ajun merg la colindat doar cei necăsătoriţi, tineretul, cum spunem noi, iar cei însuraţi colindă în celelalte zile.

            Tot specific zonei este faptul că indiferent ce colindă zice fiecare ceată, la sfârşit se cântă troparul „Naşterea Ta, Hristoase”:

                                                Naşterea Ta, Hristoase, Dumnezeule,

                                                Răsărit-ai lumii, lumina cunoştinţei

                                                Că-ntru dânsa ceea ce

                                                Slujeau stelelor

                                                De la stea s-au învăţat

                                                Să se-nchine Ţie

                                                Soarelui dreptăţii

                                                Şi să Te cunoască pe tine

                                                Răsăritul cel de Sus

                                                Doamne, Mărire Ţie!

            Frumuseţea sărbătorilor de Crăciun este dată de aceste obiceiuri care s-au păstrat din străbuni, care îţi fac inima să vibreze de bucurie, iar asemenea lui Blaga care spunea că „Veşnicia  s-a născut la ţară”, spun şi eu că nu sunt sărbători mai frumoase decât la sat şi de aceea, tot românul, în preajma sărbătorilor, se întoarce acasă.