Magia  Craciunului la sârbi

Profesot învaţământ primar Gruia Mara- Mihaela

Scoala Gimnaziala Coronini

După calendarul iulian – urmat de sârbi - Crăciunul se sărbătoreşte la 7 Ianuarie.

Crăciunul este o sărbătoare de 3 zile, luând în calcul şi ziua de Ajun. Sărbătoarea este o combinaţie a obiceiurilor religioase şi folclorice, care prin diversitatea lor dau o frumuseţe aparte acestor zile sfinte.  

În mod tradiţional, în vechime, capul familiei de sârbi ortodocşi obişnuia ca în dimineaţa Ajunului de Crăciun să meargă în pădure pentru a aduce acasă un trunchi de stejar sau de fag, numit Badniac, pe care trebuia să îl taie din trei lovituri de secure.Badniacul, ce simboliza Sfânta Treime, era pus în cel mai luminos colţ al camerei, întotdeauna lângă icoană, după care în casă erau aruncate pe jos paie ce simbolizau aşternutul din ieslea în care s-a născut Pruncul Sfânt şi care nu erau măturate până după sărbători.

În timpul acesta copiii cântă colinde de Crăciun, iar gospodina aruncă bani, grâu şi bomboane. De asemenea, în toate colţurile camerei aruncă de trei ori câte patru nuci, pe care copiii, le adună în timp ce merg în cerc pe paie cotcodăcind precum găinile.

Tot conform tradiţiei, după Sfânta Liturghie din seara de Ajun de Crăciun, credincioşii prezenţi la biserică îşi reamintesc de străvechile tradiţii, ocazie cu care sunt sfinţite bucheţele făcute din crenguţe de stejar şi paie, legate cu panglici tricolore sârbeşti roşu-alb-albastre, ce apoi erau împărţite credincioşilor, împreună cu anafura, obicei care se păstrează şi astăzi.

Familiile de sârbi ortodocşi obişnuiesc ca în seara de Ajun să ia cina stând pe jos, în jurul unei feţe de masă albe, întinsă în mijlocul camerei peste paie, faţă de masă pe care gazda aprinde lumânarea de Crăciun.

Înainte de cină însă în toate casele se obişnuia – la fel ca şi astăzi de altfel, pentru că obiceiul s-a păstrat – să se spună Troparul Crăciunului, un imn de slavă care laudă naşterea lui Iisus Hristos. Alte obiceiuri simbolice sunt colacul, aşezat la masă pe patru mere roşii şi, de asemenea, paharul cu vin roşu, cu miere şi grâu.Odată sfârşit acest ritual, membrii familiei se aşează la o cină de post, la lumina flăcărilor Badniacului, care întreţine peste noapte focul din vatra casei, pentru a aduce noroc şi sănătate, fertilitate semănăturilor şi vitelor, ajutând în acest fel luminii să triumfe asupra întunericului.

 În timp, obiceiurile tradiţionale ale sârbilor ortodocşi  au rămas în cele mai multe locuri doar simple amintiri, rolul gazdei a fost preluat în prezent de preotul satului, care face slujba de sărbătoare, aruncă prin biserică boabe de grâu şi împarte credincioşilor crenguţe de stejar şi paie pe care aceştia le păstrează până anul viitor, deoarece se spune că aduc noroc.

Obiceiul de a arde Badniacul se păstrează mai ales în comunităţile sârbeşti mai mici. Acesta este ars în faţa bisericii, iar tăciunii sunt duşi a doua zi pe câmp, pentru fertilizarea ogoarelor.

În timpul acesta copiii merg pe la casele gospodarilor din sat pentru a colinda şi a le ura belşug în anul nou, la ortodocşii sârbi obişnuindu-se să se cânte colinde în toate cele trei zile ale Crăciunului.

În prima zi de Crăciun se merge la Sfânta Liturghie iar apoi se vine la masă. În fiecare gospodărie se fac bucate alese, dar din nici una nu lipseşte tradiţionala cesniţa- prăjitură din foi de aluat fraged cu multă nucă şi în care se ascunde o monedă. Cel ce va găsi bănuţul, se spune că va fi fericit tot anul.

A doua zi se sărbătoreşte la biserică şi în cerc restrâns, în familii. Sârbii se salută de la Crăciun şi până la Botezul Domnului cu urarea  ,,Hristos se rodi’’ iar ceilalţi răspund ,, Vaistinu se rodi’’,însemnând “Cristos s-a născut”, respectiv “Adevărat s-a născut”. A doua zi de Crăciun este închinată de sârbi Maicii Domnului iar a treia Sfântului martir Ştefan.

Împodobirea bradului de Crăciun, obicei care nu făcea parte din tradiţiile sârbilor, a fost acceptat cu timpul de multe familii. Majoritatea sârbilor din Banat sărbătoresc în prezent atât Crăciunul românesc, cât şi cel sârbesc.

Bibliografie: Monografia comunităţii sârbe din Arad-Gai, Liubomir Şandici, Editura Promun 2012