PROF. DĂDULESCU SORINA MANUELA
GRĂDINIŢA NR 178,
BUCUREŞTI
Folclorul
reprezintă creaţia populară literară plastică muzicală, coregrafică şi intregul
ansamblu de obiceiuri si tradiţii moştenite de la înaintaşi. Aceste creaţii
sunt zestrea culturală a strămosilor unui popor.
Cultura este un fenomen social iar valorile
culturale prin formele lor de realizare si manifestare ca şi prin conţinutul
lor îmbracă chipul societăţii care le elaborează.
Pentru cunoaşterea tradiţiilor populare
trebuie mai întai cunoscut locul de unde provin ele şi modul de păstrare a lor.
Satul românesc a fost acela care de-a lungul timpului a reuşit să păstreze cea
mai mare parte a bogaţiei spirituale a poporului român.
Românul ancorat în cursul tumultuos al vieţii
trece uneori nepăsător pe lânga comorile neamului său.
Sărbatorile de iarnă sunt prilejul cel mai
potrivit ce-i incarcă sufletul de frumuseţe portului şi autenticitatea
colindelor şi obiceiurile de odinioara.
Ajunul Crăciunului (24 decembrie) oferă
posibilitatea unirii locuitorilor în ţinuturile natale odată cu obiceiul
umblatului în colindeţi (piţărăi). Piţărăii pornesc dupa tradiţie dintr-un
capăt al satului, curat imbrăcaţi, cu săcuie după gât şi în mînă cu colinde,
sub comanda vătafilor, din poartă în poartă, primind colaci, nuci, mere şi
dulciuri. Anunţarea gospodarilor de venirea
piţărăilor este realizată fie prin diferite onomatopee dar mai ales prin
strigături care diferă, dau noi semnificaţii, de la zonă la zonă sau de la sat
la sat in aceeaşi zonă.
În credinţa populară Moş
Crăciun este personajul zeitaţii care murea ca să renască la intervalul 365
zile, începand şi sfarşind în ziua de 25 decembrie.
Crăciun, frate cu Moş Ajun
s-a născut înainte tuturor sfinţilor si are puteri de zeu dar şi trăsături de
ţaran şi s-a împotrivit naşterii lui
Iisus Hristos fiindcă ştia că aceasta implică moartea sa.
Crăciunul este prima mare
sărbătoare a anului când în prima parte a zilei familiile merg la biserică iar în
a doua parte a zilei participă la horele satului. Ultimile zile ale Crăciunului
sunt rezervate primirii finilor de către naşi şi a nepoşilor de catre moşi.
Acest obicei străvechi a dăinui peste ani şi presupune ducerea ploconului ce
cuprindea pâine, zahăr, orez, ulei, curcan, spetie în funcţie de posibilitaţi.
Pomul de Crăciun împodobit
în preseara sărbătorii aminteşte de zeul care moare şi renaşte în perioada solstiţiului
de iarna iar în jurul lui se cântă minunatele colinde româneşti.
Colindatul cu măsti încă
nu se ştie cu precizie dacă a fost preluat prin intermediul romanilor, tracilor
balcanici sau este autohton şi este răspândit pe întreg teritoriu românesc
„Animalul reprezentat prin mască este o fiinţă numerală cu însuşiri sacre şi
mai cu seamă cu eficienţă deosebită în
promovarea vegetaţiei, a sănătăţii, şi, în genere, a bunei stări”(O. Bârlea).
Colindatul cu „Capra” are
ca protagonist un flăcău care ştie să joace şi care îşi pune o mască
împodobită cu o oglinda în frunte cu
mărgele cu flori. Împreuna cu alţi colindători merge din casă în casă şi urează
gospodarilor împliniri în anul ce va veni.
Textele colindelor cu sau
fără măsti sunt fie religioase, fie sociale care asa cum susţin folcloriştii
sunt mai numeroase şi mai vechi.
Universul colindelor
cuprinde vaste teme şi motive. Unele de factură agrară, descriind gesturi
magice de fertilitate a ogoarelor(pliguşorul), altele atrbuite animalelor etc.
Sunt întâlnite de asemenea colinde care vorbesc despre boală (moarte) sau
colinde în care se evocă viaţa pastorală unde se pot recunoaşte obiceiuri şi
credinţe ale păstorilor.
În varianta sa
tradiţionala colindul, ca practică rituală cade în seama cetei de colindători
care sunt îmbrăcaţi specific zonei unde se colindă şi au în recuzită lor
diferite accesorii:pene, iederă, salcie sau nuiele de alun, zurgălăi, băte
ornamentale.
Revelionul are
semnificaţia de înnoire a timpului calendaristic, moartea unui an(31 decembrie)
si renaşterea acestuia(1 ianuarie).
În noaptea trecerii dintre
ani se practicau şi în Gorj obiceiuri de aflatarea ursitei. Obiceiurile
practicate cu acest prilej erau: vergelul, sânvăsâiul, număratul parilor,
uitatul îin oglindă prin inel.
În Gorj,
venirea unui nou an era un prilej de urare prin colindarea cu pluguşoru,
sorcova, buhaiul, irozii şi capra.
Pluguşorul este un obicei agrar şi se practică în
după-amiaza ultimei zile a anului şi chiar in dimineaţa Sfântului Vasile de
către copiii din sat. Ei umblau cu un plug, frumos ornamentat si recitau o oraţie
cuprinzând aspectele esenţiale ale muncii in agricultură şi urmarind drumul
pâinii: aratul, semanatul, seceratul, treieratul, măcinatul, coacerea pâinii
iar la încheiere urau de sănătate.
Pocnitul din bice, clinchetul clopoţelului ,bătutul
din tobe aveau menirea de a îndepărta spiritele malefice.
Cei care urau cu pluguşorul erau răsplatiţi cu
colaci şi bani.
În prima zi a anului copiii (semnul purităţii)umblau cu sorcova.La
început copiii sorcoveau cu rămurele de pomi fructiferi sau trandafir puse la înmugurit
în seara de Sfântul Andrei. Era în prima zi a anului un semn al vegetaţiei
reînviate, iar prin analogie se face şi urarea „ Să trăiţi,/Să înfloriţi ca un
măr/ca un păr/ca un fir de trandafir”. Sorcova este pastrată la loc de cinste,
la icoană sau la oglindă până în anul următor.Copiii care sorcovesc primesc
drept răsplată bani.
În întervalul dintre Crăciun şi Anul Nou se
practica umblatul cu Steaua. Textul cuprindea o narare a naşterii Domnului Iisus.
Urătorii purtau cu ei o stea confecţionată din lemn şi împodobită cu hârtie
colorată lucitoare iar în mijlocul ei era icoana naşterii Domnului
Prima zi a anului, de Sf Vasile oamenii urmează
exemplul Sfântului Vasile care era un Sfănt tănăr iubitor şi distractiv. În
această zi are loc ridicatul la grindă al copiilor care au împlinit vărsta de
un an, de către moaşă Acesta e ridicat la grindă de trei ori urăndu-i-se ani
mulţi, sănătate , şi fericire. Evenimentul era urmat de petrecerea data în
familie la care participau familiile moşilor şi nepoţilor. La masa de Sfăntul Vasile sunt prezente măncaruri alese
sarmale, piftii, cărnaţi,şi carne de porc, cozonac şi ţuică fiartă
Ajunul Bobotezei este ziua premergătoare unei alte
sărbători de iarnă , pe care o aşteaptă românii , Boboteaza . În această zi de
Ajun al Bobotezei se ţine post, iar
fetele pentru a afla ursitul ţineau post
negru . Ca şi în noaptea de Anului Nou se practicau diferite obiceiuri pentru
aflarea ursitei Fetele puneau sare în opinca sau gheata din piciorul drept şi
apoi o aşezau sub pernă .
Tot în Ajunul Bobbotezei preotul satului trecea pe
la fiecare casa şi o stropeau cu apă
sfinţită.
Pe 6 ianuarie este sărbătorită Boboteaza ce are
semnificaţia purificării apelo de forţele răului, prin sfinţire Stropite cu apa sfintită fiinţele şi
lucrurile sunt ferite de forţele malefice
La Bobotează oamenii se duceau la biserică să ia
agheazmă(apă sfinţită)şi mergeau acasă unde îi aşteptau cei care n-au putut să
meargă la biserică. Pe nemăncate aceştia gustau de trei ori din apa sfintită.
Agheazma rămasă era pusă într-o sticlă legată la
icoană cu un buchet de busuioc. Cu această apă erau stropiti cei bolnavi dar şi
aceeia care aveau nevoie de reuşită în viaţă
Pe 7 ianuarie ,gorjenii ţineau pe Sfăntul Ioan ca
pe o mare sărbătoare În majoritatea satelor gorjene se făceau hore la care
aveau prioritate să conducă hora aceia care purtau numele de Ion. Cu aceste
hore care durau pănă noaptea tărziu se încheiau şi sărbătorile de iarnă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu