Crăciunul pe plaiurile dâmboviţene

                                                               Oana Boros,Camelia Muşoiu

                                                                                    Gradiniţa Nr.15-Târgovişte/Dâmboviţa

                      Crăciunul este o sărbătoare creştină, care se celebrează la 25 Decembrie,aproape de Solstiţiul de Iarnă,una dintre cele mai importante zile pentru strămoşii noştri,dacii.

                         În trecut,tot la această dată,erau sărbătorite Saturnaliile,ocazie cu care oamenii bogaţi făceau daruri celor săraci.

În trdiţia poporului român,Moş Crăciun apare sub înfăţişarea unui Cioban-Zeu-Moş,acela care a creat tot ceea ce se vede şi cel care aduce daruri:caş,urdă,mere,nuci,colaci vin.

                      Toate tradiţiile noastre de Crăciun sunt asociate cu focul şi lumina.Focul şi lumina reprezintă,în tradiţia poporului,speranţa că Zeul Soare va găsi puterea să reînvie şi să aducă primăvara cea bogată.Este ştiut că primăvara este anotimpul renaşterii,trezirii tuturor vietăţilor la viaţă,ete anotimpul în care culoarea verde  predomină: de la verdele crud al ierbii, la verdele  intens al frunzelor copacilor.De Crăciun, în toate casele târgoviştenilor, se împodobesc brazi. Bradul,în tradiţiia populară,este considerat aducător de noroc,viaţă lungă,prosperitate,motiv pentru care toţi creştinii îşi împodobesc casa cu crenguţe de brad.De altfel, bradul este prezent la cele mai importante evenimente din viaţa omului:botez,nuntă,înmormântare.El este cel mai important arbore din obiceiurile şi tradiţiile populare româneşti.

               La serbările şcolare dedicate Crăciunului,toţi copiii de pe meleagurile târgoviştene,cu toată dragostea şi din adâncul inimilor lor micuţe,intonează colinde româneşti şi ,putem spune,că nu este grupă de preşcolari care să nu interpreteze,cu mult suflet inocent,colidul:,,O,brad frumos, al lui Hristos...,,

            O, brad frumos, al lui Hristos,
            Cu cetina tot verde.
                                                               
                                                                Tu eşti copacul credincios
                                                                Ce frunza nu şi-o pierde.
            O, brad frumos, al lui Hristos,
            Cu cetina tot verde.
                                                                O, brad frumos, al lui Hristos,
                                                                Verdeaţa ta îmi place.
           Când o revăd sunt bucuros
           Şi vesel ea ma face.
                                                               O, brad frumos, al lui Hristos,
                                                               Verdeaţa ta îmi place.
                                                                  O, brad frumos, al lui Hristos,                                              
                                                                  Cu frunza neschimbată.     
      Mă mângâi şi mă faci voios
      Şi mă-ntăreşti îndată.                                        
                                                          O, brad frumos, al lui Hristos,
                                                                  Cu frunza neschimbată.                                                                            

              Pe meleagurile dâmboviţene ,în miez de iarnă,când afară ninge cu fulgi mari şi pufoşi,copiii ascultă, cu înfrigurare,o legendă păstrată cu sfinţenie din generaţie în generaţie-,,Legenda lui Moş Crăciun,,. Legenda spune că,Maica Domnului,atunci când i-a sosit sorocul,a bătut mai întâi la poarta lui Moş Ajun.Moş Ajun era un om sărac şi de aceea  a hotărât că este mai bine să o trimeată la fratele său,Moş Crăciun,care era un om cu stare.

Fiind un om singuratic şi neospitalier,Moş Crăciun nu o primeşte în casa sa pe Maica Domnului,ci,o trmite în staulul vitelor.Soţiei sale,Crăciuneasa,i se făcu milă de străina pribeagă care bătuse la poarta lor şi,deşi, nu ştia că este chiar Fecioara Maria,o ajută să nască Pruncul Sfânt.

                     Când Moş Crăciun află că cea care a născut în staulul vitelor este chiar Maica Sfântă a Domnului,se căieşte şi se roagă Lui Dumnezeu să-l ierte pentru necredinţa şi răutatea lui. Astfel el a devenit cel mai bătrân sfânt.

      Astăzi ,vorbim despre Moşul darnic,bun,iertător,încărcat cu daruri multe,care îi răsplăteşte pe cei buni,miloşi,harnici şi cu credinţă şi pe care îl aşteaptă toţi copiii.În aşteptarea Moşului darnic,în Ajunul Crăciunului,pe la toata casele se aud coline.Unul dintre colindele îndrăgite de micuţii dâmboviţeni este şi colindul ,,Colind în Ajunul Crăciunului,,.

Noi umblăm
                                                     Să colindăm
                                                     Pe-astă noapte-ntunecată
                                                     Şi zăpadă necălcată;
 Noi umblăm
Şi colindăm
Şi zăpada s-o călcăm,
Că azi s-a născut Hristos,
Domnul cel prea luminos.
                                                    Şi umblând
                                                    Şi tot umblând,
                                                    Ne-ntâlnim cu Dumnezeu,
                                                    Cu veşmântul mohorât,
                                                    Lung, din cer până-n pământ;

Şi pe-ntinsul hainelor
Şi-mprejurul poalelor
Luceau stele mărunţele,
Mai în sus, mai mititele,
Mai în jos, mai măricele;
                                                 Şi pe cei doi umerei
                                                 Luceau doi luceferei;
                                                 Lucea luna ca lumina
                                                 Şi soarele cu căldura.                                                                                                              Şi noi tare ne-am mirat
Şi prin lume am plecat,                                                                                                                                                    Taina s-o istorisim,
 Minunea s-o povestim,

Că e ziua lui Crăciun,
Lui Moş Crăciun cel bătrân.
                                                Rămâi, om bun sănătos,
                                               Ce-ai fost gazdă lui Hristos!
                                               Rămâi casă sănătoasă,
                                               Cu mult belşug pe masă!

                     

Bibliografie:

1. Bocoş, M., Catalano, H., Avram, I., Someşan, E., (2009), Pedagogia învăţământului preşcolar, Instrumente didactice, Presa Universitară Clujeană, Cluj Napoca.

2. Cerghit, I., (1980),  Metode de învăţământ, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.