Prof. Înv. Preşcolar: Hoancia Liliana
Grădiniţa ,,Micii
Cercetaşi,, Botoşani
Cu ocazia sărbătorilor de iarnă, în fiecare colţ
din ţară reînvie datini şi obiceiuri frumoase care-i unesc pe oameni. Cu
această ocazie se fac urări de belşug, sănătate, bucurie, hărnicie. Crăciunul
este sărbătoarea Naşterii lui Iisus Hristos, care ţine 3 zile şi aduce în casele
creştinilor obiceiuri şi tradiţii. Sărbătorile de iarnă au începuturi străvechi, diferite. Ele reinvie după mulţi ani de uitare în forme
nepătate de modernism vremea când, case care respectau datina, îsi făceau o
plăcere şi o petrecere din primirea colindătorilor.
Oamenii
se pregătesc de întâmpinare Crăciunului prin curăţenie în gospodărie şi ţin
post.
Moş
Ajunul, 23-24 decembrie, este o sărbătoare îndrăgită de copii. Aceştia merg din
casă în casă cu un săculeţ şi un beţişor numit colindă şi capătă colindeţe,
adică mere, nuci, colaci, covrigi, bani, după ce au cântat „Bună dimineaţa la
Moş Ajun”.
În
noaptea de 24-25 decembrie este vremea
colindelor .În ţara noas-
tră acestea diferă
de la o regiune la alta .Colindele copiilor sunt scurte, vestesc sărbătoarea
Crăciunului, urează belşug, sănătate şi daruri cuvenite ca răsplată pentru
urare.Colindele de ceată vorbesc despre înţelepciunea gos –
podarului, bogăţia
gospodăriei, despre viaţa de la ţară, despre vitejia flăcăi –
lor, frumuseţea
fetelor, dar şi despre naştere lui Iisus, întâmpinarea noului an. Colindele
sunt străbătute de optimism şi exprimă dorinţele şi speranţele oamenilor.
Zorile.Aproape
de ivirea zorilor vin cete de copii şi cântă pe la ferestre. În această noapte
copiii primesc cadourile de la Moş Crăciun. Ei aşteaptă cu emoţie noaptea
darurilor.
Cu
Steaua merg copiii din prima zi de Crăciun şi până la Sfântul Vasile. Este un
obicei cu caracter religios, curat, creştinesc. Ea simbolizează steaua care a
condus pe cei trei magi la Bethleem, în satul unde s-a născut Iisus Hristos. De
unde au venit magii călători ? După Tertulian , din Arabia Fericită; după alţii
din Persia.Sfântul Leon spune că au fost trei magi: Melchior, Gaspard şi
Balthazar. Şi totuşi unele legende spun că au fost patru magi , unul s-a
pierdut în negura timpului. Copiii care merg cu Steaua se numesc stelari,
colindători sau crai.
Pluguşorul
este un colind vechi de mii de ani.Îşi are originea în datele legate de
începerea noului an agricol. Pe vremuri, Anul Nou venea primăva-
ra, odată cu
renaşterea naturii. Atunci se mergea prin sate cu pluguri trase de boi,
împodobite cu brazi; de aici şi numele de pluguşor. Cu pluguşorul se merge în
ajunul Anului Nou sau chiar în ziua de Sfântul Vasile şi se fac urări pentru
noul an de sănătate , de bunăstare , de bucurie şi fericire, se descrie muncile
agricole. Se folosesc obiecte : plugul, buhaiul ce imită mugetul tau-
rului, bici,
clopote, tălăngi, brad împodobit. În funcţie de vârsta participan-
ţilor colindători
se poate vorbi de pluguşorul copiilor sau plugul flăcăilor.
Viceimul ( Irozii ) este un obicei
vechi, uitat de-a lungul anilor, practicat între Crăciun şi 6 ianuarie şi
constă în dramatizarea momentului naşterii lui Iisus. Obiceiul a apărutdin
nevoia creştinilor de a apropia sufletele oamenilor de Iisus şi cuprinde
momentele : venirea magilor după stea, primirea lor de către Irod, şiretenia
acestuia de a afla copilul, înfrunta –
ra necredinţei.
Personajele sunt : Irod, ofiţerul, trei crai de la răsărit, copi –
ul, ieslea, moşul,
ciobanul şi alţii.
Jienii este o piesă cu tematică
haiducească, referitoare la faptele legendare ale unui haiduc. Piesa începe
prin prezentarea haiducilor, care îşi aşteaptă căpetenia. După ce aceasta vine,
apare şi potera. Se iscă o dispută între comandantul poterei şi căpitanul haiducilor. Acesta din
urmă este prins şi legat. Haiducii intervin, tratează pentru eliberarea
conducătorului lor, obţi-
nând aceasta fie
convingându-l pe căpitan să adere la lupta lor, fie cumpă –
rându-l.
Anul Nou a fost din timpuri vechi şi
a rămas mare sărbătoare după Crăciun. Obiceiurile mai cunoscute şi practicate
de Anul Nou pe la noi sunt acelea de a face daruri, felicitări, slujbe la
biserică, colaci, aprinsul candelei, pluguşorul, sorcova, jocurile cu măşti.
Sorcova este un obicei vechi,
întâlnit la mai multe popoare, însă în loc de băţ împodobit cu flori, folosit
la noi, la romani se mergea cu ramuri de măslin sau de laur. Înainte , sorcova
se făcea din mlădiţe tinere care se puneau în apă de Sfântul Andrei, iar de Anul
Nou dacă înfloreau, aduceau noroc. Azi se pune în loc de crenguţe , grâu şi,
după ce creşte frumos se dăruieşte de Anul Nou celor dragi cu urări, sau se
păstreză în casă ca semn al belşugului. „Sorcova” este cuvânt de origine slavă,
însemnând 40, exact numărul de lovituri ce se dau cu sorcova asupra celui
căruia i se urează. Cu sorcova se merge de Anul Nou. Copiii merg câte unul sau
îm grup şi fac urări de sănătate şi prosperitate.
Semănatul este obiceiul prin care
grupuri mici de copii având trăistuţe cu grâu, orz, secară merg pe la casele
oamenilor şi le presară în gospodării şi le adresează urări de sănătate şi
bunăstare.
Capra. Jocurile cu mască au ca punct
central caprele cu bot de lemn care clămpăne, fiind acţionat printr-o sfoară de
cel care joacă şi care stă ascuns sub un covor.Capra este împodobită cu
panglici lungi, multicolore din hârtie colorată,clopoţei. Cortegiul
prezintădiferite scene comice. Moşul e îmbrăcat cu un cojoc întors pe dos sau
cu o piele de capră sau cu zdrenţe. Pe faţă are o mască, are barbă, poartă o
căciulă şi are cocoaşă. De asemenea poartă clopoţei, tălăngi, şi o sabie.
Diferite manifestări mimice şi dramatice populare îşi au originea în străvechi
practici primitive şi rituri magice.
Tăierea porcilor este de asemenea un
obicei foarte vechişi se face de Ignat sau de Ajun, ocazie când, copiii se
bucură pentru că vor sta călare pe porc, vor mânca din ureche şi din fruntea
porcului ca să le fie bine tot anul şi să stea „în frunte”.
În aşteptarea sărbătorii
Crăciunului, oamenii pregătesc pomul de Crăciun , tradiţie preluată de la
germani, acum 3-400 de ani.Tradiţia prezen
ţei frunzelor verzi
în casă este mult mai veche, de pe vremea romanilor care împodobeau iarna
încăperile cu frunze de brad. Poml împodobit cu lumânări aprinse şi cu daruri
este în Germania cunoscut sub numele de Christbaum. După primul război mondial
obiceiul s-a răspândit şi la românii ortodocşi. Azi pomul de Crăciun încărcat
cu jucării şi daruri e prezent în fiecare casă, deşi nu este folclor pur
românesc, ci de import. Bradul este
considerat arborele cunoaşterii , simbolul vieţii, bogăţiei , prosperităţii.
După împodo –
birea bradului cu
ghirlande, globuri şi beteală, se decorează ferestrele cu di-
ferite benzi de
hărtie, imagini. Se prind , de asemenea figurine mici cu brazi, steluţe fulgi,
inimioare, inscripţii cu urări. Camera se împodobeşte cu coro-
niţe de brad, care
se pun deasupra uşii sau a mesei , pentru a aduce noroc şi înţelegere în casă.
Se aprind pentru puţin timp lumânări , la început una, apoi pentru fiecare
săptămână de post încă una, astfel încât de Crăciun se vor aprinde toate cele
patru lumănări. Camera se mai poate împodobi cu Ieslea lui Iisus, un obicei
frumos care contribuie la crearea atmosferei de sărbători. Ieslea reproduce
scena biblică a naşterii lui Iisus. Tot în cameră se poate afişa Calendarul cu
surprize , calendar care poate fi confecţionat cu usurinţă din carton. În
fiecare din cele 24 zile până la Crăciun (începând cu 1 decembrie), copiii pot
găsi într-un săculeţ căte o surpriză: bomboane, culori cărţi de colorat,
baloane, globuri, nuiele, etc....
Obiceiuri şi tradiţii sunt multe,
dar datoria noastră a eucatoarelor, chiar ca şi părinţi, este să reamintim
copiilor aceste obiceiuri. Să nu lăsăm să se uite ceva atât de frumos precum o
colindă, o urătură, o stea, o sorcovă, o capră, un urs...Şi nu cred că aceste
obiceiuri şi tradiţii aparţin numai copiilor. Ar trebui să ne implicăm şi noi
mai mult. Ar trebui să ne amintim să mai mergem cu o colindă, cu o urătură, o
sorcovă.....
Bibliografie
-
„Datini de Crăciun şi Anul Nou”,
editura „Regina”, Iaşi 1996
-
„Ghidul educatoarei”, editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti 1998.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu